UNA dintotdeauna ESTE MAICA

                             

         Crucea magică, cea din antichitatea timpurie, făurită cu gândul prin puterea minţii, era aşezată în interiorul sferei capului, perpendicular pe axa trupului. Dacă aşezăm o farfurie pe creştetul capului şi desenăm pe suprafaţa ei o cruce, avem această poziţie de perpendicular pe axa trupului.

 Această cruce din sfera capului, construită cu puterea minţii, are consistenţă magică materială (ca şi când ar fi făcută din lemn, metal etc, deci, din substanţă).

     A ajuns în contemporaneitate, vorbirea despre puterea acestei Cruci, următoarele: "dacă rotim cu puterea minţii Crucea într-un sens, ea va atrage "energia" divină în noi, iar dacă o rotim în sens invers, "ne golim de energie divină". Și uite așa ni s-a predat o informație care ne-a determinat să nu fim atenți la ceea ce singuri provocăm pentru a nu ajunge la adevăr. E o piatră de încercare atunci când INFORMAȚIA este prezentată folosind un gest: înșurubăm înspre dreapta – idea că strângem /adunăm energie iar în sens invers extragem. O acțiune profană care ,,mărturisește” una divină?! Sau un voal peste adevărata Intenție de care folosindu-ne în anumite circumstanțe, ,,vedem” că funcționează și nu mai punem întrebări?! Să deslușim.

Există o profanare a Puterii Pământului în formularea care a ajuns la noi (prin profanare se înţelege deposedare de puterea sacră) Este vorba de preoţii antici care venerau puterea solară, desacralizând puterea pământului. 

    Din teologia cathonică - a Adâncului Materiei - a Soarelui şi Pământului rezultă că magii sihaştri din antichitate aveau cunoaştere despre Puterea Adâncului din Soare şi despre Puterea Adâncului din Terra, cât şi relaţia dintre aceste DOUĂ ADÂNCIMI (a nu se confunda cu "grosimi" - grosimea materiei este una, rezultată din lungime, lăţime şi grosime, iar Adâncimea Materiei este alta, este ceea ce teologul şi filosoful Evului Mediu conceptualiza ca fiind "Sinele materiei")

     Magul sihastru, atunci când învârtea acestă Cruce într-un sens, prin sacramentalul natural al Crucii, lăsa să treacă prin mag Puterea Adâncului din Soare care relaţiona cu Adâncimea Terrei, iar când o rotea în sens invers, lăsa să treacă prin mag Puterea Adâncului din Terra care relaţiona cu Adâncimea solară. Într-o situaţie magul „aduna” putere de Adânc din Adâncimea Soarelui şi invers în cealaltă situaţie.

Prin profanarea Pământului, desacralizarea Puterii Adâncimii Pământului (magii aveau acestă putere de desacralizare şi sacralizare), Discipolii lor se puteau "hrăni numai din Soare", iar când roteau Crucea în sens invers, în fapt real Puterea Adâncului din Terra nu mai trecea prin ei, iar această senzaţie creea iluzia că pierd din putere, dar era vorba de o ne-hrană, iar senzaţia de nehrană se aseamană foarte mult cu senzaţia de pierdere a puterii. Prin asta, magii solari, cum au fost numiţi în cultura istoriei religiilor, au conferit Autoritate Divină Astrului.

Deci Crucea Antică, este o creaţie a magilor, nu este Creaţia lui Dumnezeu, şi această Cruce, sacralizată, a fost una din "armele" sacerdotale de mai târziu. 

                                          Crucea sacramentală,

                              creată în natură (în creaţie) de Dumnezeu

Rotirea Pământului în jurul axei sale, atrage după sine diferenţele de temperatură dintre noapte şi zi, iar rotirea pământului în jurul Soarelui, dă anotimpurile unui an.

În studiile de cultură a religiilor, fenomenul material poartă numele de "creşterea şi descreşterea energiei", de unde şi explicaţia lor că zeii vegetali, cu moartea şi învierea repetată este legată de această creştere-descreştere, respectiv de o înţelegerea religioasă a unui fenomen material. 

      Rotirile în jurul axei  Pământului, generează o linie dinamică de rotire perpendiculară pe axa Pământului, în timp ce, rotirea în jurul soarelui într-un an crează o rotire dinamică "în Cruce" cu rotirea din jurul axei. Deci, la o rotire în jurul Soarelui, polii Pământului prin legile mişcării de rotaţie, efectuează o "rostogolire" se rotesc pe axa perpendiculară cu axa de rotaţie a Pământului. 

      Rotaţia Pământului în jurul Soarelui se face în 360 de rotiri /zile şi patru ore, aşa se mişcă şi anotimpurile de pe Pământ în patru ani, realizând în materia vie ceva asemănător respiraţiei: inspiraţie şi expiraţie: pe doi ani, viaţa inspiră prin înaintarea anotimpurilor, apoi expiră prin ajungerea anotimpurilor în locul de unde au plecat, şi asta se repetă cu aceaiaşi dinamică neperturbată.

În Patru ani, Crucea Pământului (creată de Dumnezeu prin cele două mişcări de rotaţie a Pământului perpendiculare una pe alta), deci, această Cruce "Respiră", este vie, face parte din "suflarea lui Dumnezeu peste viaţă", iar Această Cruce, are o respiraţie proprie, este vie şi Creată de Dumnezeu.

Are putere sacramentală puterea sacră care vine direct de la Dumnezeu nu prin magi. Magii, prin cunoaştere, au aflat de Această Cruce, şi şi-au construit una a lor, Crucea magică, desigur şi aceasta cu mari puteri dacă ştii cum să o foloseşti. 

       Apostolii se trag din religia semită, cu sacerdoţiile lui Moise, care au promovat şi sau folosit în mod special de magia Adâncului Materiei.

Dogma, (legea oficială a sacerdoţiului semit), îşi trăgea puterea din Adâncul Materiei, în timp ce dyonisiniamul prin cele doua etape (dinainte şi de după Orfeu), îşi trăgea puterea mai ales din Crucea Sacramentală (la început a vieţii biologice şi sufleteşti într-un tot inseparabil până la Orfeu).

    De la începutul Creştinismului, între creştinii dyonisiaci şi cei semiţi au fost neînţelegeri, până când dyonisianismul a înlăturat arianismul semit al apostolilor.

În acest context aveau să apară mari conflicte între căştigătorii luptei cu Arie, care au restabilit Autoritatea Universală a Mântuitorului, dar nu au acceptat magii sihastri care, protejaţi de Maica, doreau să restabilească, prin Autoritatea Mântuitorului şi Autoritatea Universală a Tatălui.

Cel mai dur conflict a fost între Sfântul Vasile cel Mare şi magii păstori dyonisiaci. 

     Poate prin aducerea Moaştelor Sfântului Vasile cel Mare la Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost realizată "împăcarea"lui Vasile cel Mare cu Sfânta noastră Sihastră, protejată de Maica şi care a fost în Lucrarea pe Pământ a Maicii. 

Marele Ritual al Cinei de Taină, dă SEMN DIVIN dyonisiacilor că ei au fost aleşi pentru adunarea puterilor sacerdotale din lume şi nu sacerdoţiile lui Moise sau cele egiptene.

Iar Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului, i s-a dat să-şi ajute Fiul prin Propria ei lucrare, ascunsă, şi în afara sacerdoţiilor.

                                                                          (Invățături primite de la Mag) 

PreMinunată Fecioară, 
Să fiu una cu Tine

Parte din Inima TA!

 din cântul Zorilor care-ți face suflarea auzită.

Lăsând mângâierea Vie să-mi fie adorare.