KUNDALINI și NADISURILE

Kundalini - ritualul străvechi – când lacrima devine stea

Valul care ne aduce cunoașterea este în noi, păstrători ai gândului care devine treptat cuvânt atunci când privim a uimire.

O amintire de pe un drum sălbatic al munților de dincolo de Putna, în Țara Razelor de Soare. Pe poteca șerpuită apare brusc o bătrână, cu o bâtă noduroasă. Doar dacă te lipești strâns de stâncă mai poate trece pe lângă tine. Trecere! Așa cum au trecut anii peste chipul care doar se zărește din broboadă. Ea ne dă binețe parcă pentru a saluta uimirea din noi cei trei călători. 

A apărut de după  o cotitură venind  din nicăieri.Nu se auzise nici un foșnet, nici o călcătură de om sau boncănit de bâtă. Își îndreaptă ținuta alunecând un zâmbet care ne farmecă, devenim dintr-o data guralivi. O geană de privire  ne oprește brusc din sporovăială.

,,Sunteți din cei cu carte a văzutelor!” afirmă sigură privindu-ne până dincolo de noi.  ,,Colind muntele i*st de ceva amar de vreme și mi-i drag să văd oamni. Mai ales -nsămnați. Și eu snt însemnată că am ajuns să șchiopăt de picioru stângu. No hi beteșug, că nu doare! La zîle mari mi se/ntâmplu mai tare”.

Ne privește lung. ,,Picioru stângu mare însămn iste. Da s-o uitatu de atâta amar de vremuri. Danțurile însă l-o păstratu!”. Clar, pe mine m-a pierdut pe după înțălesurile care fulgeră scurt. (Atât cât la primul popas să trecem în revistă dansurile ,,cu piciorul stângu”).

Agită bâta scrijelind în colbul potecii. Însamnă câteva ierburi fluturând-o peste ele și ne salută cu :,, Drumu bunu s-avețîi!” Dispare pe potecă după cotitura de unde se ivise. Ai mei însoțitori se apleacă din mijloc de parcă salută o regină.

,,A fost Baba. O știu de mic așa cum și tata și bunicu și stră* o știau. Cred că își transmit din generație în generație știința vindecării. 

Eram mai bâtă decât bota din mâna ei- asta am înțeles ceva mai tîrziu când am apucat pe calea păstorilor care creaseră sară de sară, mulgând mioarele, Calea Lactee. Înainte, drumul le fusese netezit de străbuna Dochie care își închinase Mioarele, ea rămânând în inima de piatră și foc a Muntelui Mare.

O amintire pierdută printre  foșnetul pădurilor. Multe rotiri ale soarelui, multe calendare ale lunii au trecut de atunci, ajungându-mă și purtându-mi-se vremile.

O amintire care a alunecat de multe ori prin mine. Simțeam că atunci am întâlnit pe acea potecă a muntelui, nemurirea. Mărturisesc că am suprapus acea strămoașă peste chipul Dochiei, ori de câte ori căutam sensurile mitului. Și mă îndruma întotdeauna. 

Cred că Dochia e și o funcție din misterele străbune nu numai un nume. Nume purtat de sora lui Decebal. Legende, cântece au rămas să spună jalea acelei pierderi. Redată și pe Columna lui Traian. Scenele XXIX și XXX. Din care reiese cum a fost atacată fortăreața în care se afla sora lui Decebal împreună cu alte femei de rang mare, înalt.

,, … și mai ales pentru că Maximus capturase în același timp și pe sora lui Decebal și o cetate puternică, regele dac se arătă gata să consimtă la tot ceea ce i s-ar porunci, nu în intenția de a se ține de cuvânt ci de a mai răsufla deocamdată” ( Cassius Dio).

Precum se știe ,,au dispărut” scrierile despre acele vremi. Columna însă a rămas. Mulți sunt de părere că prizoniera împreună cu suita ei trebuie să fi însemnat foarte mult pentru regatul dac. Probabil era și Marea Preoteasă. Știu, sunt lucruri greu de spus, greu de scos la iveală din adâncul misteriilor. Care existau și erau admirate și practicate în întreaga Europă de înaltele clase.

Decebal a fost pentru daci Rege, Mare preot și Zeu. Și încă se practica Căsătoria Sacră așa ca în vremurile de dinainte. La fel ca între Iisis și Osiris.

Capturarea Dochiei și copiilor regali – așa cum se observă pe Columnă, însemna o pierdere uriașă. Nu din motivații sentimentale ci de continuitate a unei Puteri pe care doar cei inițiați o știau. Desigur că și Traian. Pentru că se practica Marele Cult al Naturii. Cel Adevărat. Doar pietrele îl mai vorbesc acum ?! se pare că nu. Frânturi au fost duse mai departe de mulți. Frânturi dar care și așa dau o imensă Putere celor care le practică. Și care au început să fie regăsite, apărând trudnic prin munca de o viață a celor care se apropie cu smerenie și iubire de ele.

Se spune că Traian a promis  Zeului Nenumit al dacilor un frumos Templu. Speculații s-au făcut: că era din neamul dacilor sau că a hotărât să promită Zeului Dac Suprem că Îl va sărbători mereu de acum înainte dacă își va arăta bunăvoința. O practică foarte veche. Un serviciu divin pentru a-I câștiga bunăvoința a fost adus Zeului de însuși Impărat așa cum este redat în scena VIII de pe Columnă. Zeul ,,trebuia convins să vină la Roma”. Pare un basm, pare ceva care nu se poate întâmpla aievea ci e doar un joc. Un Împărat – Pontifex Maximus,  oare chiar ,,se juca”?! Nu este un basm. Mulți știu...

Natura este VIE și are Legile Ei, energiile Ei. Acestea constituie baza tuturor Misteriilor. 

Ajunsă într-o altă etapă a vieții, Dochia, cea din basmele noastre, pregătește Înlocuitoarea și se retrage în munți. Lepădându-și cojoacele ( însemnează Calea) devine stâncă. Piatră. Intră în Adormire. Piatra reține- conține informații asemeni unui computer modern. Prin povestiri ni s-au transmis multe doar să învățăm a le pricepe. Uneori (?) se practica alt cult decât cel care era la vedere, pentru masele de credincioși dintr-o religie. Modificarea voită, datorită unor interese de a subjuga conștiința umană și a o ține blocată, a funcționat.

Ceea ce m-a ,,urmărit” ani de zile a fost informația legată de piciorul stâng ca ,,însămn” cum spusese Baba din munte.

 Câteva exemple:

-        Călcâiul lui Achile – zeiţa Thetis în grija ei de a-l apăra de orice primejdie, l-a cufundat în Styx, râu din Infern, a cărui apă te făcea invulnerabil. Dar zeiţa, când l-a scăldat în apă, l-a prins de călcâi, aşa încât Ahile a devenit invulnerabil, cu excepţia călcâiului de care l-a ţinut Thetis. Eroul a murit în războiul Troiei, nimerit de o săgeată tocmai în călcâi. Expresia serveşte spre a semnala locul vulnerabil, punctul nevralgic al unei persoane. Nu se specifică de care picior a fost ținut.

-        Se știe că piciorul stâng dezvelit sau ,,ascuns” se practică de către candidații anumitor mistere încă de  pe vremea cultului lui Mithra, care îndoaie piciorul stâng, sau preoții zei persani și sirieni care stau în fața Arborelui Vieții,  în India,  unde piciorul este uneori drapat altfel, sau în intrarea în masonerie.

-       

-        În China, unul din cei opt nemuritori ai taoismului, Lan Tsao-Ho, umbla cu un picior descălțat în timp ce cânta la flaut despre ,,Calea vieții” (J. Frazer)

-        Celebra pictură ,, Madona cu Sf Anthony of Padua and Roch” 1508,a lui Tițian

-        Pictura de pe cupola baptisteriului arianilor din Ravena

-        O imagine sugestivă este  pe Columna lui Traian: scena XII. Auxiliarul care dă indicații soldatului ARE în dreptul piciorului stâng o flacără ( flacăra semnifică inteligența).

Însă dincolo de toate acestea –sumar redate (dar sper că v-am trezit interesul) avem Mitul Zeului șchiop, CĂLUȘARII dar și studiile științifice ale savanților: Lee Sannella, I.  Bentov și H. Motoyama.

Tradițiile arhaice daco-trace amintesc despre un rege-zeu șchiop, sau desculț la piciorul stâng. Aceasta este condiția magică a personajului mitic, a calităților sale de excepție.

Cel mai vechi personaj asociat cu această magie a piciorului stâng descălțat/șchiop este tracul Lycurgos – Furia lupului, care a supraviețuit până astăzi fiind motivul central al zilelor lupului, Filipii de toamnă- sau Grădinețele .13 nov, 12-16 nov, 21 și 30 nov. Filipul șchiop sau Grădinețul șchiop. Zeitatea tracă aflată în lupta pentru supremație cu alt mare zeu, Dionysos.

Lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alungă bolile copiilor şi, alături de vidră, călăuzeşte sufletul mortului spre lumea de dincolo.

„Filipul cel Şchiop” sau „Filipul cel Mare” este o divinitate arhaică a lupilor şi conducătorul „haitei divine” a „Filipilor”, activă în mai multe zile ale anului. Ceilalți Filipi te mai pot ierta, dar Filipul Șchiop – niciodată. 

Animal totem al dacilor, lupul este venerat, fiindu-i închinate anual peste treizeci de sărbători. În Ţinutul Pădurenilor a fost atestată o practică străveche potrivit căreia nou-născuţii primeau primul lapte printr-un instrument ritualic numit „gură de lup”, transferându-se astfel pruncului puterea animalului invocat, iar în Maramureş există încă sate în care copii bolnavi sunt vânduţi simbolic şi rebotezaţi cu numele de „Lupu”, „Lupşor”, „Lupaş”, „Lupaşcu”, primind în acest fel protecţie de tip totemic. Sau erau înveliți cu blana animalului protector.

-        Iason, eroul care a adus ,,Lâna de aur” regelui Pelias, a primit însărcinarea fiind descălțat la piciorul stâng. La fel și Perseu purta numai o sanda când a plecat în căutarea Gorgonei pentru a o elimina.

-        Și Sf. Ilie a pocnit din bici atât de tare încât Dumnezeu s-a speriat și a căzut și s-a lovit la picior începând să șchiopăteze. Sau se zice că atunci când Maica Domnului năştea pe Fiul Sfânt, Ilie a trăsnit un Drac iar Fiul s-a speriat. Dumnezeu l-a pedepsit pe Sfânt şi i-a uscat mâna dreaptă. De atunci Ilie este stângaci.).

In ritualul Călușarilor s-a păstrat ,,secretul piciorului stâng” vătaful fiind cel care activa energia care îi transforma pe cei admiși în ceată în ființe mitice. Numele Irodiesei era pomenit înaintea oricărui dans ritual, înaintea fiecărui ospăț. Era vechea Doamnă a geniilor Naturii. Nerespectarea Stăpânei îi putea duce la a fi victimele cortegiului ei de zâne. Ocrotirea din partea Nevăzutelor cerea obolul curățeniei sufletești și trupești.

Lee Sannella , un psihiatru recunoscut ca fiind unul dintre specialiștii recenți ai fenomenelor legate de activarea lui Kundalini, descrie multe cazuri . 
Un artist de 50 de ani, după mai mulți ani de meditație transcendentală, a început să se simtă furnicături la nivelul brațelor și căldura mâinilor. Ea nu a putut dormi timp de mai multe zile, valuri de energie părea a devora corpul său. A visat în mod repetat că conștiința i- a părăsit trupul, un sunet continuu și puternic a apărut în cap, crampe în degetele de la picioare ei mari care au fost urmate de o senzație de vibrație în picioare. Aceste vibrații urcat pe partea inferioară a spatelui și apoi de acolo la craniu, dând impresia că a fost delimitată de o bandă”.

Un alt exemplu: un antropolog, Richard Katz, a studiat un trib din desertul Kalahari. Acest  trib practica un ritual prin care își propune să trezească, "n / um", pentru a ajunge la o stare numită "Kia "în care apar oportunități extraordinare, puteri de vindecare, mai ales de vizualizare la distanță,  mers pe foc, etc.

N / UM se spune că se află îngroapat în stomac; când se trezește, se ridică de la baza coloanei vertebrale la craniu,  pentru a atinge starea de Kia: " simți ceva ascuțit în coloana, care apoi se ridica treptat ... Pe baza coloanei vertebrale începe să meargă, meargă în cap ... atunci gândurile tale nu sunt nimic. 

" Cum este acest fenomen cauzat? "Tu dans, dans, dans, și N / um se ridică în burtă, și a crescut prin spate, și  începe să tremure ... N / um te face să tremuri, este cald. ..tu vezi totul, poți vedea problemele tuturor .. . respirația rapidă și superficială, este ceea ce face recuperarea de N / um ... apoi N / UM se răsfrânge în tot corpul, de la degetele de la picioare de păr”. 

Katz (1973) scrie despre oamenii Kung din desertul Kalahari din Nord-Vest Botswana, Africa, care dansează mai multe ore pentru a ridica" căldură "sus- n / um, astfel că starea Kia poate fi atinsă. El observă că n / um este analoagă cu starea kundalini, Kia, starea de transcendență Este mai mult decât o experiență de vârf de a merge dincolo de sine ;.!.! Kia este ca Satori, participarea în eternitate. Pregătirea pentru transcendență învață adeptul modalitatea  de a stăpâni tehnica n / um și modul în care pragul de frica poate fi trecut în starea Kia!. Despre n / um se spune că locuiește în groapa stomacului. Când se încălzește, se ridică de la baza coloanei vertebrale la craniu unde apoi apare Kia. Kia ... este dureros, fricos, și imprevizibil de câte ori apare "Lee Sannella, MD, Kundalini:.Psihoză sau Transcendență, p14-15

Conform modelului lui Bentov primele senzații ale corpului apar în picior, în special în degetul mare stânga reprezentat în șanțul central al creierului. (Râul sfânt, Gange, se spune ca a provenit de la degetul mare a piciorului lui Dumnezeu. În siddha yoga picioarele Gurului sunt deosebit de venerate, mai ales degetul mare. ) Corespondența exactă între secvența de stimulare în ciclul tipic-fizio kundalini și secvența de reprezentare în cortexul senzorial oferă sprijin puternic pentru cel puțin acest aspect al modelului lui Bentov.

Poate așa se explică de ce s-au găsit pe teritoriul Traciei amulete ale piciorului, considerate obiecte cultice care erau așezate în morminte sau pe altarul din locuințe (unii spun că sunt ...încălțări !).

REPREZENTĂRI DIN LUT ALE PICIORULUI UMAN ÎN CADRUL CULTURII ŽUTO-BRDO-GÂRLA MARE

In mare  așa arată percepția activării energiei Kundalini din trecut până azi în diferite zone și timpuri. 
Trezirea poate rezida și din piciorul stâng, nu numai, așa cum scrie în majoritatea cărților, din osul sacru. Iar dacă știm că vătaful Călușarilor aplica Apa sorocită în care a adăugat anumite plante, stropindu-i pe cei din ceată pe cap, pe umeri, pe vârful degetului mic  de la mâna stângă și pe cel mare de la mâna dreaptă, pe piept, genunchi și călcâie, dându-le să și bea din licoare, avem un Ritual aproape complet. Era o adevărată Inițiere care dura câteva săptămâni participanții fiind apoi desorociți. 

Magia Apei sorocite, incantațiile, dansurile toate aveau un rol bine stabilit și care s-a transmis secole. De parcă vin din infinit iar acum putem ști dar fără a ști cum. Legătura este prin Natură pentru că ea găzduiește, păstrează și dăruie Forța ființei umane. Există un aspect subtil a energiei Planetei de care Inițiații au știut și s-au folosit. 

 Peisajul Zeiței nu este numai fermecător pentru simțuri ci o adevărată Carte a Înțelepților și Înțeleptelor. 

Se știe că partea stângă a corpului corespunde emisferei drepte, partea dreaptă emisferei stângi. La stângaci este invers. Ca atare are dreptate Bentov în descoperirile lui. Din nou știința validează ceea ce Inițiații antici știau. Prin ce modalități cred că încă nu suntem noi pregătiți, oricât sunt de evidente toate, să le acceptăm. Sigur că nici nu le vom înțelege. Suntem dispuși să facem un efort de a alătura informațiile apoi a le verifica punându-le în practică?!

Există farmece dar și descântece. Primele te zăpăcesc celelalte te des-zăpăcesc. Există ,,știința” folosirii energiilor Naturii, care sunt Conștiința Planetei. Așa cum gândurile noastre, cuvintele noastre sunt formate dintr-o gamă modulată de energii, în funcție de ceea ce simțim, așa și Planeta are Gândiri clare. Le percepem sub forma elementalilor. Așa ni se prezintă pentru a fi înțeleși, pentru a intra în comuniune cu noi. Pe întreaga Planetă există aceași cunoaștere chiar dacă reprezentările diferă. Nu foarte mult însă. Bunăvoință să avem, o minte deschisă și le vom vedea. Spiridușii, zânele ocrotesc case, regiuni și pe fiecare în parte. Au diferite ranguri și Puteri energetice. Nu ne putem apropia după cum considerăm fiecare.

Ceea ce fac ,,vrăjitorii” e de a stăpâni anumite tehnici transmise din generație în generație. ,,Lucrează” pe/cu anumite frecvențe de energie. Au vârât spaima în muritori cu ,,puterile” lor. O persoană echilibrată (oare există?!) nu are a se teme de asemenea influiențe. Și starea trebuie să fie în permanență de Iubire și acceptare. De profundă smerenie față de Forța Creatoare a Creației. Față de Făptura Făptuitoare a tuturor Universurilor. 

KUNDALINI şi NADISURILE EI

Din ce în ce mai mult conştientizăm prin mijloacele de informare scrise, audio, video, cuprinse mai nou, într-un cuvânt internetul, Cunoaşterea care ne transformă. Fragmentarea este evidentă. Poate....şi necesară. Pentru că determină un efort constant din partea fiecăruia în absorbţia, integrarea şi cuprinderea multiplelor înţelesuri. 

Apar informaţii despre centrii energetici şi traseele energetice care ne împânzesc corpul, redate în planşe colorate, despre sunetele şi formele în care se transformă ajungând în materie, tehnici de meditaţie prin care descoperim o lume fascinantă, crezută uitată. Ea este în cotloanele memoriei fiecăruia. Evidenţiem fragmente din ea. De ce?! Pentru că asta presupune o anumită stare energetică pe care nu o mai avem, pentru că orice informaţie poate să ne facă să sărim brusc într-o lume unde .... habar nu avem ce căutăm. Unii spun atunci că este de la satana, alţii cred că au păşit în paradis. Echilibrul balanţei e cel mai indicat totuşi, zic eu.Omul obişnuit este predispus la ataşament valoric şi emoţional, fără discernământul dat de aprofundarea prin instruire, de valorile spirituale pe care le vrea transferate direct şi cât mai grabnic în materie. Manifestate de el! Cred uneori că Lucifer era un dulce copil pe lângă dorinţele pe care le au unii.O spun cu spaimă şi cu durere umană priviind la bulversările celor din jur.

Cei care ajungeţi pe această pagină presupun că ştiţi de ceakre şi nadisuri- curenţii energetici. Voi începe cu acea care le crează: KUNDALINI-SHAKTI. Voi continua cu nadisurile cunoscute Ida- Pingala şi Sushumna dar şi cu cele mai puţin (sau deloc) cunoscute, în formare evidentă la cele mai multe fiinţe, pe partea anterioară a corpului (cea care reflectă dorinţele noastre), Saraswati – Laksmi şi Medha Nadi.

În cartea ,,Reiki-jurnalul unui maestru” ( ed.Orfeu 2000), am scris despre centrii de forţă, descriindu-i prin mai multe puncte de vedere ale cunoaşterii exoterice (la vedere) bazată pe cunoaşterea ezoterică din marile sisteme sau religii.Îmi asum interpretările pe care le voi da. La multe din ele, nu am unde a vă face trimiteri. Doar veţi ,,şti", le veţi simţi. Le veţi accepta sau nu, sau poate veţi completa cele scrise. Dar şi întrebările pe care mi le pun în continuare, le voi scrie şi pe ele. Sunt mereu necesare. 

Voi folosi denumirile cu care suntem familiarizaţi, cele din Orient. 

                                                                                                                           
                                                                                                                            18.07.2012

Kundalini este energia primordială, puterea centrală, din interiorul fiinţei. Focul cosmic, viu şi strălucitor cât milioane de sori dar şi cu răceala a milioane de luni, ajuns pe pământ.

Ea este Supremul centru de putere, din imensa sursă a tuturor forţelor fiinţelor vii, energia cosmică fundamentală, cunoscută ca Prakriti Shakti sau Prana, Shabda Brahman, Ishvara, deci KUNDALINI SHAKTI. Aşa găsim descrisă această putere, în cele mai multe texte.

Kundalini- kundal în sanscrită, înseamnă răsucire, buclă. Energia primordială care sub forma a trei bucle și jumătate se învârt sub formă de spirală la baza osului triunghiular al coloanei vertebrale numit osul sacru, devenit centrul energetic.
Shakti-Shak, în sanscrită" a putea" sau ,,Putere” (nu se exclud una pe alta ci se completează). înseamnă energie cosmică primordială şi reprezintă forţele dinamice despre care se crede ca trec prin întregul univers.

Shakti este conceptul şi apoi personificarea divinului feminin, puterea creatoare, uneori menţionată ca "Marea Mamă Divină", prezentă în conştiinţa tuturor fiinţelor vii din întregul unives, parte cosmică a multi- (uni)versurilor.


Pe plan pământesc, Shakti se manifestă cel mai activ, prin întruparea feminină creativă/ fertilizatoare, prezentă de asemenea la bărbaţi, în forma sa potenţială, nemanifestată (care le-a fost luată?!).

În hinduism, de exemplu, fiecare Dumnezeu are Shakti ca parte complementară. Ea determină Jocul energiei, de mişcare şi odihnă, păstrătoare dar şi distrugătoare.

Shakti este energia primordială care devine Kundalini în fiinţa umană,o forţă misterioasă psychospirituală. Shakti este prezentă ca forţă creatoare în tot, noi trebuie să o trezim prin conştientizarea că există adormită. Acesta este primul pas. O informaţie pe care să o acceptăm.

Cea mai subtilă energie şi cel mai mistic centru energetic, care se manifestă în forme nepercetibile dar ale cărei efecte sunt simţite, vizibile la nivele de manifestare pe care până mai ieri cei mai mulţi nu acceptau că există. Informaţiile sunt venite din occident nu de mult timp şi doar privind aspecte de ansamblu, uneori contradictorii.Se manifestă în forme perceptibile planului fizic prin efectele generate în fiinţa umană.

Shakti coboară prin fontanelă, creind canalul central şi este eliberată prin anumite puncte distincte la bărbat şi la femeie, aflate în organele genitale. Pierdere?! Legătură de o clipă între cei doi?!

Dar în orice nouă fiinţă umană, ea se ,,depozitează” în Muladhara. Lumina condesată, forţa care mişcă totul, care este în tot. Uite unde îşi are sălaş. Uite de ce ,,vibrăm” când o recunoaştem în toate cele din jur. La nivel de senzaţii, fără să conştientizăm şi de ce.

Din punctul energetic înspre Muladhara se crează-există o punte, un prag, cum vreţi să îi spuneţi, muşchi la nivelul fizic. Voi vorbi mai târziu despre aceste aspecte pentru că sunt foarte importante şi determinanate pentru cunoaştere.

Adormită la baza coloanei vertebrale după ce şi-a lăsat energiile în marii centri de putere ( de care am avut noi grijă !!!), frumoasa adormită aşteaptă un sărut!

Dar, tot EA închide cu dinţii poarta, baricadă în acest abis care înspăimântă pe cei mai mulţi. Oare chiar aşa să fie?!

Abisul înspăimântă-ştiu asta. Dar de ce?! Pentru că forţa din el este colosală, uluitoare şi...total necunoscută ( adică ceva cu zero virgulă zero, zero şi 1 sau 7 %).
Deci: s-a baricadat singură! Cum îmi place să scriu istorioare, aş fi tentată să continui aşa şi acum. Încerc să nu o fac sau decât puţin, cât să fiu mai explicită, într-un mod mai uşor de acceptat şi înţeles. Pentru că există un recul sufletesc faţă de neştiutele taine, neînţelese dar şi păstrate cu zeci de lacăte şi porţi (un subiect amplu dezbătut de toţi aşa că nu reiau).

Şi despre care tot am auzit că sunt înspăimântătoare sau dacă aşa nu ţine atunci au fost tunate (proferate) blesteme şi anateme de puţini oameni ar avea venituri necesare unor dezlegări de ele.

Pentru că ăsta este un mod de a ascunde ceva: îi înspăimânţi pe alţii că e otrăvitor, că te vor urmări nu-ş câte blesteme dacă...!,
Coborârea, mişcarea descendentă face o primă oprire în ceakra creştetului de unde Frumoasa minune începe traseul spre necunoscut, adică în fiinţa umană. Îşi va face sălaşuri, adevărate Catedrale de Lumină, unde va institui domnii de Sunet şi Lumină care devin ceakrele atât de cunoscute.

Dorită, adorată, înăbuşită de cei pe care îi înspăimântă, căutată pentru a i se înţelege forţa şi puterea.

Kundalini este Realitatea subtilă care coborând, atunci când ajunge în Muladhara se închide, dându-i fiinţei umane doar visele din somnu-i prin care încearcă să ne determine să pornim în căutarea Ei.
Iar omul trăitor pe aceste meleaguri ale cosmosului, se va juca un timp cu mingile de de eter. de foc, de apă, de aer sau pământ (ceakrele), amestecându-le, lovindu-le, rupându-le, ale acestor adevărate palate, transformate în merele sau nucile din poveştile noastre.




,,Kundalini înseamnă buclă, răsucire, energia primordială încolăcită sub forma a trei bucle și jumătate care se învârt sub formă de spirală la baza osului triunghiular de la baza coloanei vertebrale numit osul sacru” - aşa apare Simbolul Puterii din ...Reiki, păstrat pe ceramica noastră.( în articolul Tradiţia Sacră explic noţiunea de sacru). Obiecte profane, uzuale, dar care transformau într-un ritual sacru:servitul mesei în familie sau singur din străchini, băutul apei din căniţele de lut înscrpţionate cu spirale unde ea are diferitele forme din manifestarea vizibilă.

Cât timp ea rămâne ca o putere ascunsă, o potenţialitate adormită în interiorul fiinţei umane iar fiinţa nu are acces conştient la această imensă putere, nu va avea loc nici un progres spiritual autentic, nu ne vom cunoaşte capacităţile, disponibilităţile şi tendinţele lăuntrice.

Binecuvântarea iubirii divine nu va fi cunoscută în toată plenitudinea ei, nu vom putea să cunoaştem adevărata evoluţie cosmică a fiinţei care suntem.

Ba uneori (e doar un gând hoinar) tresar simţinând imensa iubire cu care este privită , trecând acest fior, prin noi, prin fiecare ,de către un celest mire, care o caută, o vrea din nou în ceruri. Doar...am spus că îmi plac poveştile, nu?!)

Dar, Ea este SHAKTI ca parte a imensei CONŞTIINŢE PURE, neseparabile de ea însăşi, manifestându-se din Brahman, Dumnezeu, Spirit Suprem Absolut şi multe alte denumiri, pentru că mintea umană are nevoie de o de.numire.

Aşa cum conştiinţa nu poate fi separată (categoric) de inconştienţă, ele manifestându-se separat, în timpi diferiţi acordaţi prin procesele cosmice, sau aşa cum sunt procesele dinamice sau statice, neseparabile, deducându-se unele din altele, sau, mai simplu cum nu putem separa lumina de soare, tot aşa SHAKTI nu poate fi separată de BRAHMA, Dar EA este manifestarea Întregului, care în totalitatea lui rămâne Marele sau Marea Necunoscută. Am fost obişnuiţi să folosim denumirea la genul masculin şi mulţi au căzut în eroarea ( profitabilă pentru unii) să spunem că este EL-Necunoscutul din care se nasc apoi devin toate.

Nu îi putem separa. Aşa cum în creştinism nimeni nu se gândeşte să separe Duhul Sfânt de Dumnezeu.El este un ipostas, o Tainică Manifestare din El însuşi. Ştiu, se întrebuinţează multe denumiri: Brahma, Trasncendental, sau multe altele, dar toate sunt apriorice-bazate pe raţiune, necesare puterii de a comunica Necunoscutul.

Avem canalul central prin care coboară Shakti, prin fontanelă până la punctul specific aflat în organele genitale de unde se face legătura prin perineu ( considerat a fi ceakra Muladhara) cu coccisul unde ... adoarme.

Conştientizarea existenţei acestui canal, care nu este tot una cu Sushumna, care este separat de Sushumna, fiind mai mare sau mai mic, prin meditaţie susţinută se poate mări, ajungând să influienţeze prinţesa adormită care va ascensiona şi odată cu ea ceea ce credem noi că este fiinţa noastră. Este una din sutele de posibilităţi.

Marea majoritate când aud de Canalul Central îl suprapun (ca informaţie) cuSushumna, ceea ce vine în contradicţie cu informaţia deja existentă în subconştient şi... ne ,,zăpăceşte” niţeluş. 
Când un lucru este ştiut şi depozitat în zona cea mai ascunsă, a in sau subconştientului iar noi afirmăm ceva care vine în contradicţie, măcar cu o durere de cap tot ne alegem. Măcar! Dar zăpăceala în acest caz, neştiind de unde vine şi crezând că este provocată de cine ştie care forţe oculte (că tot se poartă!), ne face viaţa nu prea roz.
De remarcat că doar o zecime din (să zicem) zece straturi, este partea conştientă. Şase reprezintă inconştientul iar trei subconştientul.Când reuşim să ne înălţăm conştiinţa către divin, deci partea de care putem dispune după voie, eliberăm treptat o parte din subconştient dar şi o parte din cotloanele inconştientului avansează, luînd locul celei din subconştient ieşită la iveală. Şi uite aşa... încep ,,amintirile”.

Fac o paranteză: tocmai vorbeam cu cineva despre asta, voind să verific impactul informaţiei. Ca şi mine a simţit o linişte, o echilibrare energetică. Atunci... Ce se întâmplă totuşi?! Oamenii au ajuns la această nevoie de conştienţizare care se cere explicată altminteri devin uşor uşor de manipulat de către prea multe forţe.

Când Suprema Minune doarme în locul ales, suntem şi noi adormiţi. Funcţionăm mecanic.Tot ce este în exterior ne determină. Funcţionăm pentru şi legaţi de manifestările exterioare. Să facem o şcoală , să avem bani, servici, casă, maşină. Dacă se poate să-i dominăm prin acestea pe cei din jur e şi mai bine. Până într-o zi când...Mda! Zicem că se activează karma şi de-aceea plătim. Cred că prea a devenit o modă şi zisa asta cu karma.

Fac acum un scenariu de neam ( aşa cum se spune în multele religii, şcoli, sisteme ezoterice). Ne loveşte un blestem, să zicem. Bon. O întrebare de bun simţ ar fi: CE căutăm noi acolo, în locul acela, în familia aceea. Taman atunci, ca să ne pocnească de cutreierăm apoi prin multe lăcaşuri, clădiri etc.

Trezirea lui Kundalini, a Zeiţei, Shakti care este Principiul Feminin Universal, ca manifestare, înseamnă şi trezirea noastră. Dar dacă atunci când ascensionează, stările noastre sunt sublime( cu remarca necesar a fi făcută, că ea curăţă şi energizează fiecare ceakră, atât de rapid încât nici nu realizăm).


Atunci când coboară din nou se petrec lucruri care ne dor ( stabilitate în ascensionare este atunci când se ajunge definitiv în ceakra Vishuda. Doar de atunci se poate spune că nu va mai coborî). Impurităţile rămase vor determina reacţii care ne vor face să simţim chinuri şi mai mari.

Ceea ce înainte era estompat acum iese la iveală. Treptat voi scrie despre aceste aspecte pentru a descifra misterele acestei Energii care ... doarme iar dorul se transformă în durere de cele mai multe ori, prin neputinţa înţelegerii.



Întrupări feminine care ne dau o dimensiune asupra acestei Puteri sunt Inana şi Iisis.La noi, la începuturi ca Zeiţa al cărei nume a rămas necunoscut. De fapt cred că rostit, simpla rostire a numelui, are o asemenea putere încât înncă nu a venit timpul.
 În epoca patriarhală au devenit, treptat poveşti, scrieri despre întrupări masculine. O schimbare de...gen, atâta tot.

Acestea au fost dintre cele care au reuşit să păstreze legătura directă cu Realitatea cosmică. Intrupările de sus, încep cu Lilith apoi pe o treaptă intermediară străbuna Eva. Dar lumea a început să se ordoneze după noua paradigmă, bărbatul devenind principalul povestitor, tot el fiind şi cel despre care povesteşte.

Dar, Misterioasa a rămas adânc în memoria fiecăruia. Pentru că este adormită în noi. Nu de tot. Funcţionăm datorită energiei lăsate la coborâre, în fiecare Catedrală. Când ne hotărăm să cunoaştem şi noi ce este înlăuntrul acestora, depinde de fiecare. Dar nu în necunoaştere de cauză. Aşa zisele parole, sau cerberi sau porţi sau păzitorii pragurilor există. Şi sunt cunoscute de fiecare.Numai că avem memoria puţin înţeţoşată. Atât cât să nu ne amintim decât că există ceva fabulos în noi.

Marele Necunoscut este în tot şi toate, în stare de potenţialitate imensă, înfiorătoare, de necuprins.

SPIRITUL SUPREM ESTE PURĂ CONŞTIINŢĂ în SINE ! a nu se confunda cu starea de beatitudine, de conştiinţă sau existenţă, spre a cărei împlinire asced fiinţele umane. Exprimarea umană tace în faţa Necuprinsului, Nepătrunsului prezent în toate.