Dincolo de vălul uitării este Gândul celor au fost devenire acestei Planete. Gândul care are Drept de Putere. Si fiecare își metamorfoza
Frumusețea dăruindu-se Planetei.
Imaginația începe treptat să-mi devină Gând. Doar așa pot umbla pe Pământ
înainte de Marea despărțire, care a
dus la ștergerea amintirilor. La uitare.
Trăiesc amintirea celor care nu au mai vrut (un act de Voință Sacră) să
plece de pe Planeta căreia îi dăruiseră minunea InFĂPTUIRII! Gânduri care
înfâptuiau aici una dintre cele mai minunate Planete. Și fiecare își revărsa
propria frumusețe și înțelepciune spre alcătuirea pe care o visau.
Puteri Gânditoare venite din vastele spații ale Creației.
Unele au vrut mai mult. Unele au început să considere că au drepturi. Legea Dreptului dar și Dreptul Legii! Umbrirea
de atunci ne-a fost îndrumare până astăzi.
Planeta ar fi fost nimicită de focul luptelor acestor Făpturi de Gând,
strălucitoare și puternice. A fost trimisă o altă Putere: cea a Apei. A Apei care a păstrat memoria Puterilor dar
a și ridicat un văl de Uitare între vremi. Puterile strălucitoare nu au mai
locuit direct de Planetă dar nici nu au părăsit-o. E o descătușare amintirea
Lor în mine. O OGLINDIRE ! și așa este în fiecare- sau poate fi ! OGLINDA lor
suntem fiecare. Apa este cea care păstrează amintirea și este Trecere. Magia ei
a existat de atunci.
....
Amintirea celor de după Marele Potop
a recreat o anumită Putere. Fiecare neam a primit asta.
Credința trăitorilor a chemat și a întrupat o Făptură
Făptuitoate care i-a ocrotit, i-a îndrumat pe drumul noii vieți.
Făptura și Făptuitoarea unui neam (sau populație de neamuri), este o zeitate născută din
credința VIE a oamenilor și nu din puterea sacerdotală a zeificării.
Este o naștere
în comun a sufletelor și nu o sumă
culturală de credințe măsurate cu mintea.
Au devenit FĂPTURI
FĂPTUITOARE A MULTOR NEAMURI.
După naștere zeitatea rămâne în legătură directă cu oamenii a căror suflete
au născut-o și este moștenită de urmașii acelor oameni.
De-a lungul timpului, Făptura și Făptuitoarea gravitează
nematerial în jurul centrelor sacerdotale care se formează, fiind însă ascunsă
credincioșilor de către preoți, deoarece Puterea ei depășește cu mult puterea sacerdotală.
În spiritul Dreptului
Divin, se stabilește o legătură de Putere numai între preoți și Făptura Făptuitoare,
preoții asumându-și misia de Păstori de oameni ȘI pentru puterea Făpturii
Făptuitoare ca zeitate născută ( un
contract).
- Dar, mai există un aspect care înseamnă mult pentru noi, ca oameni. Între
om și Puterea lui se află starea
prin care omul se folosește de puterea sa încă din viață. După moarte este
zeificată puterea
acelui om dobândită în viață și nu
omul. Iar în arealul nostru avem asemenea exemple: Dyonisos, Bendis, Zalmolxis.
Dacă sacerdoțiile Zeiței Bendis nu mai sunt cunoscute- poate nici nu au fost așa cum le percepem noi
azi, cele dyonisiace- orfeice-zalmoxiene au rămas chiar integrându-se noilor
sacerdoții.
-Zeificarea se face în unul sau
mai multe culte aproape deodată, care de regulă vor purta numele omului cu puterea
zeificată. Necesar să se precizeze că în fiecare cult zeificarea
poate avea puteri diferite, numite puteri
de cult.
-În teologiile creștine monoteiste, s-a renunțat la terminologia de
zeificare pentru a nu fi micșorată în conștientul omului Puterea
Dumnezeului unic care este Sf. Treime, Termenul de zeificare a fost inlocuit cu acela de sfânt - în
fapt un artificiu de limbaj, deoarece sfânt nu înseamnă Zeu, ci SACRU.
Negura Uitării se lasă ușor dusă din suflul amintirii. Sufletul cunoaște
tresăriri pe care încerc să le domolesc pentru a nu pierde intrarea în
Impărăție. Acordul LOR este necesar. Și partea din mine care suspină a Dor nu
mai cunoaște jale. Nu mă pot apropia așa de
Făptura Făptuitoare a
Neamului.
Se spune că tărâmul dobrogean a fost printre primele din Europa care s-a
,,ridicat dintre ape”. Amintirile au rămas în adâncuri de memorie a oamenilor
dar și a ținutului.
Treptat noua civilizație a început să înflorească de la Marea cea Mare până
pe Inaltul munților. O civilizație a
omului care devenea simbioză de credință. Maramureșenii mai ,,privesc ” și acum
în cântecele lor, spre intinsa Mare.
La întâlnirea dintre cele două credințe ( a geto-dacilor cu creștinismul), Făptura Făptuitoare
a tracilor avea o vârstă de câteva
mii de ani, iar sacerdoțiul lui Dionisos
de la Sarmisegetuza – prevestindu-i-se moartea de către oracol, a negociat
cu puterea creștină, transferul zeității născute , Făptura Făptuitoare a tracilor,
către Puterea
Sacerdotală Creștină.
Făptura Făptuitoare a
acceptat și a ajutat preoții traci să facă acest transfer pentru sufletele
credincioșilor traci, care astfel s-au creștinat.
Un eveniment magic deosebit s-a produs la intrarea Sfintei Fecioare Maria în spațiul de putere a Făpturii Făptuitoare a tracilor, ulterior a românilor.
A fost vorba de conlucrarea intre două zeități, una născută cu mulți ani in
urmă- Făptura
Făptuitoare și cealaltă zeificată NATURAL încă din viață , ca Mamă naturală a
Fiului Omului
Zeificarea de cult a Fecioarei Maria în sacerdoțiu s-a făcut mult mai târziu.
Prin urmare Făptura
Făptuitoare a românilor, a primit in spațiul ei de putere, zeificarea naturală
a Sf. Fecioare Maria și nu una sacerdotală
, cum este la alte popoare ( mai ales in catolicism).
În fapt de Putere magică, Făptura Făptuitoare a Neamului, și-a
retras din spațiul sacru puterea sacerdotală a ZEIȚEI SÂNZÂIENELOR, care a rămas
să-și perpetueze puterea doar prin Făptuitoarele mici, ZÂNELE , până la
retragerea lor completă din spațiul sacru. Acest loc de Putere i-a fost cedat FECIOAREI MARIA,
în dubla sa natură de Fecioară și Mamă.
Cultul Fecioarei Maria, așa cum a fost zeificat la alte popoare, nu a
pătruns la români decât accidental.
Făptura și Făptuitoarea
ortodoxiei române, adoptând Puterea naturală a
Fecioarei Maria și nu pe cea sacerdotală, s-a înnobilat deoarece
Maria și-a păstrat regalitatea din viață și după moarte, în Puterea ei.
Pe Pământ Sf.
Fecioară Maria are mai multe cetăți
de cult. Este vorba de o singură zeificare dar cu puteri diferite în
funcție de cetatea de cult în care locuiește zeificarea. Asta deoarece o zeificare
poate avea prezențe multiple în același timp.
-
O putere de cult dintr-o cetate este dată
de zeificare ( puterea unică a zeificării Fecioarei Maria), care se îmbracă in puterile de credință ale sufletelor oamenilor
care se roagă în acea cetate Sf. Fecioare Maria.
-
Puterea
care se emană către oameni este Puterea cetății formată la rândul ei din Puterea Unică a
Fecioarei dar și a straielor care le poartă în acea
cetate.
-
Deseori,
puterea straielor poate fi mai mare
decât a zeificării, situație în care puterea zeiței crește, dar cultul se
deplasează către specificul puterilor de
credință înveșmântătoare.
......................................................................................................................
Uneori, prin intensificarea mișcării feministe, s-a manifestat o tendință
de joncțiune cu puterea mănăstirească a maicilor, prin care s-ar fi vrut să fie
adus cultul sacerdotal a Fecioarei Maria, în locul puterii
naturale a Fecioarei Maria- din Făptura
Făptuitoare a ortodoxiei române și
prin asta să mărească puterea călugărițelor preotese în sacerdoțiul BOR-ului.
Asta contravine însă Făptuirii Făptuitoare a românilor care l-a ales pe patriarh drept singur păstor al
neamului.
Intervenția Patriarhului vizează tocmai această tentativă și prin puterea Cârjei
patriarhale a micșorat puterea de cult sacerdotal a Fecioarei Maria în favoarea (ascunsă
lumii), a puterii
naturale a Fecioarei Maria , care a
înnobilat Făptura
Făptuitoare a neamului.
Gestul magic face parte din înțelegerea Făpturii Făptuitoare a ortodoxiei de a nu impurifica spațiul sacru
a Puterii Naturale
a Fecioarei Maria, cu puteri sacerdotale din alte culte.
Născuți, botezați aici, avem Focul Viu, veșnic nestins în suflete, Rugul luminos în care ne regăsim mereu și mereu, de la Începuturi.
MAICA CU PRUNCUL - Biserica Drăgănescu. Sf ARSENIE BOCA a realizat pictura Bisericii, intre anii 1968-1988.
,, ……Fecioară a neînseratului
veac,
Sfântă Maică a Luminii!
Sfântă Maică a Luminii!
….. Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;
Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;
Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;
Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;
Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.
…. Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi,
…… Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului;
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;
Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;
Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;
Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune.
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;
Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;
Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;
Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune.
….. Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!
…. Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.”
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.”
Din Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu- scris
de Ieroschimonahul Daniil Tudor de
la Rarău.
(Învățături primite de la MAG)
Apele uitării ascund întotdeauna o ESENȚĂ. O descoperim cu cât dorul este mai mare.
RăspundețiȘtergereOrice creştin care se închină la moaştele Sfintei Parascheva aşezate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi a remarcat, cu siguranţă, că Sfânta poartă mereu alte veşminte. Ele diferă de la o perioadă liturgică la alta, în funcţie de sărbătorile din cursul anului bisericesc. Fie că sunt de culoare deschisă ori de culoare închisă, ele acoperă sfintele moaşte.
RăspundețiȘtergereNe-am întrebat şi noi, oare de ce are nevoie Sfânta Parascheva de o schimbare a veşmintelor sale de mai multe ori într-un an de zile? Şi răspunsul deosebit de mulţumitor sufletului nostru ni l-a dat Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă. El amintea că aşa cum noi ne bucuram în copilărie de hainele pe care le primeam în dar de la părinţii noştri sau de la cei apropiaţi, tot aşa se bucură şi Sfânta Parascheva de prinosul nostru de mulţumire smerită pe care i-l aducem noi păcătoşii. „Nu că Sfânta ar avea nevoie de veşminte”, ci schimbarea lor vrea să arate dragostea noastră faţă de ocrotitoarea şi ajutătoarea noastră în nevoi.
Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva are loc în cinci perioade ale anului, după o ceremonie bine stabilită, la care participă doar câţiva din preoţii slujitori ai Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Pe toată durata desfăşurării acestui ritual, biserica este închisă şi nimeni din exterior nu are acces la acest eveniment deosebit. Ritualul are loc seara, după terminarea programului religios în Catedrală, în general după ora 22.00.
Ceremonialul inveşmântării Sfintei Parascheva începe prin cântarea Troparului Sfintei, după care toţi preoţii participanţi se închină şi sărută sfintele moaşte. Alături de racla Sfintei, slujitorii Catedralei aşază două mese special pregătite pentru această ocazie. Pe acestea sunt aşezate sfintele moaşte. Vechiul veşmânt este prins peste moaştele Sfintei Parascheva cu mai multe agrafe care sunt înlăturate acum, sfânta rămânând doar în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei: „Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de sigiliu. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, dar nu putem să-l schimbăm pentru că acesta este ca un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele”.
La ceremonia schimbării veşmântului care acoperă moaştele Sfintei Parascheva participă câţiva preoţi şi diaconi de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fără ca numărul să fie unul limitat. La această ceremonie au participat în anumite momente şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan sau Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, precum şi alţi preoţi şi diaconi de la Mitropolie, dar pot participa şi măicuţele de la Centrul Eparhial. Pregătirea pentru această ceremonie religioasă presupune o trăire sufletească deosebită. Părintele Arhimandril Constantin Chirilă, întrebat fiind cum se pregăteşte pentru acest moment, a răspuns că „aşa cum preotul se pregăteşte pentru Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, tot la fel şi noi ne pregătim pentru întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva”. De menţionat că, începând cu anul 2013, există o condică specială păstrată în care se precizează când s-a schimbat veşmântul, cine a participat la acest ritual şi dacă s-au semnalat nereguli privitoare la veşminte, sfintele moaşte etc. De fiecare dată când este schimbat veşmântul Sfintei Parascheva, în această condică se semnalează dacă ultimul sigiliu este intact sau deteriorat, apoi este pus veşmântul cel nou, se curăţă şi racla sfintei, pentru că în timp se adună praf, bucăţele de busuioc, foi împăturite. După ce este aşezat veşmântul cel nou, veşmântul vechi este împăturit şi dus la Reşedinţa Mitropolitană. Aici secretarul mitropolitan are o listă, întocmită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în care sunt trecute toate veşmintele şi parohia la care trebuie fiecare dintre acestea să ajungă. După ce este aşezat veşmântul cel nou pe sfintele moaşte şi după ce s-a terminat de rostit Acatistul Sfintei Parascheva, preoţii participanţi, cântând troparul sfintei, aşază cu multă evlavie şi grijă moaştele sfintei în raclă.
Astăzi, după mărturia părinţilor de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi care participă la ritualul schimbării veşmintelor Cuvioasei, moaştele Sfintei Parascheva sunt înfăşurare în trei rânduri de materiale speciale. Aceste materiale speciale sunt fiecare dintre ele sigilate. Aceste sigilii speciale sunt, în ordinea lor, puse în veacul al XVII-lea (după cum am amintit mai sus), în veacul al XIX-lea şi ultimul în zilele noastre (în anul 2010).
RăspundețiȘtergereDacă despre sigiliul aşezat pe acoperământul Sfintei Parascheva în timpul în care moaştele au fost aduse în Moldova avem câteva informaţii de care am amintit în această lucrare, despre cel de-al doilea rând de sigilii nu se cunosc foarte multe lucruri. După toate probabilităţile, acest al doilea sigiliu a fost aşezat peste primul acoperământ cu sigiliu de ceară imediat după momentul arderii raclei Sfintei Parascheva la Mănăstirea „Trei Ierarhi”. Şi acest sigiliu este aşezat peste un rând de acoperăminte pe care le sigilează fără posibilitatea de a se umbla sub el. Spunem că acest sigiliu ar aparţine secolului al XIX-lea pentru că menţiunile referitoare la arderea raclei Sfintei Parascheva amintesc de sigiliul de ceară roşie pus din vechime. Astăzi, acest sigiliu nu mai poate fi văzut din cauza celui de-al doilea sigiliu de ceară. Al treilea sigiliu a fost aşezat peste un acoperământ cusut, în zona picioarelor Sfintei Parascheva, în timpul păstoririi în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan. Spre deosebire de sigiliile anterioare, acesta este realizat din plumb şi are însemnele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
După ce este îndepărtat veşmântul vechi, în jurul moaştelor sfintei este înfăşurat un veşmânt nou, care se prinde cu agrafe pe partea din spate în diferite locuri. După mărturia părintelui Arhimandrit Dosoftei, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din laşi, „Coroana pe care o vedem în zona capului Sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă ‒ pernuţa de la capul sifntei şi pernuţa de la picioare”.
Prima coroană aşezată pe capul Sfintei Parascheva a fost realizată din argint şi era îmbogăţită cu câteva pietre preţioase. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care a fost realizată această coroană, cel mai probabil ea a fost executată în timpul Mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902), fiind contemporană cu racla realizată în 1891. Analizând atât argintăria, cât mai ales modul de confecţionare al acesteia, nu este exclus ca această coroană să fi fost realizată tot de meşterul Gheorghe C. Ropală din Iaşi, fie la comanda doamnei Ana Botez, fie la cea a mitropolitului Moldovei. Această coroană se păstrează astăzi în patrimoniul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
O altă coroană închinată Sfintei Parascheva a fost făcută de o creştină din oraşul Piatra Neamţ împreună cu familia sa, înainte de anul 2007. Aceasta era din aur masiv, dar foarte subţire. Deoarece, în decursul unui an, veşmintele Sfintei Parascheva sunt schimbate de mai multe ori, coroana nu a rezistat din cauza inflexibilităţii sale şi s-a fisurat în mai multe locuri. Şi această coroană se păstrează în patrimoniul Mitropoliei şi cel mai probabil va fi expusă în viitorul muzeu mitropolitan.
RăspundețiȘtergereActuala coroană a fost comandată în anul 2007 (10 iulie) de Doamna Mariana Bodo din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, participase la hramul Sfintei Parascheva. Această doamnă, iubitoare de Hristos şi având mare dragoste faţă de Sfânta Parascheva, a vorbit cu Părintele Dosoftei de la Catedrală exprimându-şi dorinţa de a face o coroană frumoasă sfintei. Părintele, cunoscându-l pe domnul director Vasile Vasile de la Monetăria Statului, a intervenit pentru realizarea acestei coroane. Cu acest scop a fost dusă la Bucureşti şi vechea coroană din argint, după aceasta realizându-se noua coroană, din aur. Coroana a fost confecţionată în atelierele Monetăriei Statului după modelul din argint, are 1700 gr. şi este realizată din aur masiv de 18k. Mai mult, şi această coroană a fost făcută de două ori, în primă fază ea fiind mai puţin flexibilă. Pentru că exista posibilitatea ca şi aceasta să se fisureze, a fost retopită şi refăcută după specificaţiile primite de la donatoare. Coroana, deosebit de frumos realizată, este acoperită cu pietre preţioase, iar costurile totale ale confecţionării sale s-au ridicat la 180.000 ron. Doamna Mariana Boda, cea care a dorit realizarea acestei coroane, a fost ajutată în împlinirea dorinţei sale şi de familia sa, însă cea mai mare parte a costurilor realizării coroanei au căzut în grija sa.
Un lucru important de ştiut este că veşmintele Sfintei Cuvioasei Parascheva sunt schimbate de cinci ori pe an, după cum urmează: cu o seară înainte de pelerinajul ‒Calea Sfinţilor”; după ziua hramului din luna octombrie (acum veşmintele sunt schimbate în primul rând pentru că ele se murdăresc); de Crăciun, Sfânta primeşte un veşmânt nou; la începutul Postului Mare (acum acesta are o culoare mai închisă tocmai pentru a sublinia perioada postului atât de important pentru creştini); în ajunul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos veşmântul este schimbat iarăşi cu unul alb (el rămând până după Rusalii) şi, în sfârşit, după Perioada sărbătorilor închinate Învierii, Sfânta Parascheva primeşte un nou veşmânt, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie. După ce sfânta este îmbrăcată în noile veşminte, este aşezată în raclă spre închinarea credincioşilor.
În ceea ce priveşte veşmintele, ele sunt croite dintr-un material special sau din catifea brodată. Ele au forma unei cruci, lungă de 250 m şi lată de un metru, lungimea braţelor fiind de 1,50 m. În mijlocul crucii, în dreptul mâinilor Sfintei veşmântul are cusută o cruce sau monograma cu Iisus Hristos (XP). De cele mai multe ori, aceste veşminte sunt făcute la comandă şi sunt lucrate în ateliere bisericeşti specializate. Doar câteva mănăstiri din ţara noastă au privilegiul şi bucuria de a confecţiona veşminte speciale pentru Sfânta Parascheva: Mănăstirea Galata şi Mănăstirea ‒Sfântul Atanasie”-Copou din Iaşi, Mănăstirea Văratec din judeţul Neamţ, Mănăstirile Pasărea şi Ţigăneşti din Arhiepiscopia Bucureştilor. Veşmintele Cuvioasei Parasheva nu sunt ca nişte veşminte preoţeşti sau arhiereşti. Veşmântul propriu-zis e făcut ca să poată înveli moaştele sfintei care are statura unui om obişnuit. El are o formă specială şi se înfăşoară în jurul moaştelor.
RăspundețiȘtergerePentru că Sfânta Parascheva de la Iaşi este o sfântă cu moaştele păstrate aproape integral (ele nefiind împărţite de la venirea în Moldova în anul 1641), credincioşii ortodocşi de pretutindeni se pot bucura de binecuvântarea sfintei prin închinarea la veşmintele sale. Aceste veşminte, schimbate după cum am amintit, sunt oferite ca mângâiere creştinilor din parohiile diferitelor regiuni ale ţării, dar şi unor biserici din străinătate, pentru a păstra vie credinţa ortodoxă şi pentru ca poporul iubitor de Dumnezeu s-o aibă alături pe Sfânta Ocrotitoare a Moldovei. Ca binecuvântare şi mângâiere, ca dar sau ca întărire în credinţă, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a început după 1989 să ofere unor biserici aceste veşminte.
Dacă, la început, grija procurării veşmintelor ce trebuiau să acopere moaştele Sfintei Parascheva a căzut în grija Administraţiei Centrului Eparhial, astăzi tot mai mulţi creştini care vin şi se închină la Iaşi în zilele hramului doresc să le comande pentru a-i mulţumi Sfintei Parasheva, cea care i-a ajutat în diferitele lor necazuri. Multe veşminte sunt comandate imediat după hram de creştinii care s-au închinat la racla Sfintei Parascheva scoasă pe esplanada Mitropoliei. Având în vedere numărul important de astfel de veşminte primite ca mulţumire din partea creştinilor, autorităţile bisericeşti competente au adaptat această metodă, inedită la început, dar care sporeşte dragostea creştinilor pentru Sfânta Parascheva.
RăspundețiȘtergerePe lângă veşmântul şi coroana Sfintei Parascheva pe care le descoperim atunci când ne închinăm la moaşte, în raclă mai sunt aşezate şi pernuţe speciale (una sub capul şi alta la picioarele Sfintei). Aceste pernuţe brodate cu diferite teme (de obicei sunt brodaţi sfinţi importanţi din cursul anului bisericesc sau chiar icoana Sfintei Parascheva) sunt schimbate şi ele de mai multe ori în decursul anului şi sunt primite, ca şi veşmintele, de la creştinii care s-au bucurat de ajutorul cuvioasei.
După mărturia părintelui Dosoftei de la Catedrala Mitropolitană, astăzi creştinii aduc aceste veşminte sau alte podoabe (ca, de exemplu, pernuţe) ca mulţumire pentru binefacerile primite fără a primi o recomandare sau cerere specială din partea părinţilor de la Mitropolie. Mulţi creştini care aduc astfel de veşminte povestesc că Sfânta Parascheva li s-a arătat în vis şi le-a spus: ‒Să-mi aduci un veşmânt!”. Fiecare din veşmintele acestea sunt păstrate la veşmântărie, iar la momentul potrivit sunt aşezate peste moaştele Sfintei Parascheva. Actualmente există la Catedrală între 20-30 veşminte aduse de creştinii iubitori de Hristos şi mulţumitori pentru binecuvântările primite de la Cuvioasa Parascheva.
Aceste veşminte închinate Sfintei Parascheva şi lucrate în centrele mănăstireşti sunt realizate, în general, din materiale de veşminte preoţeşti sau din catifea. Fie că sunt brodate sau materialul are diferite modele, toate veşmintele închinate Sfintei Parascheva sunt aşezate atunci când le vine rândul peste moaştele Sfintei. De cele mai multe ori toate aceste veşminte au aşezată, pe mijloc, o cruce, iar peste capul Sfintei este brodată o coroană. Mai sunt şi unele veşminte care au aşezate în broderie şi câteva pietricele preţioase sau semipreţioase, însă acestea sunt puse doar la dorinţa donatorului. În ultima perioadă, la cererea credincioşilor donatoni, maicile care confecţionează aceste veşminte, brodează pe ele şi chipul sau icoana Sfintei Parascheva.
RăspundețiȘtergereO mărturisire care trebuie să rămână peste veacuri, făcută de părintele Dosoftei Şcheul, aminteşte de un veşmânt deosebit de preţios făcut pentru sfântă în anul 2009. Realizarea acestui veşmânt, ca şi a raclei, a coroanei etc., ne arată nouă tuturor cât de mare poate fi dragostea creştinilor pentru Sfânta Parascheva. După mărturisirea părintelui, un credincios din Constanţa, având multe necazuri, s-a rugat Sfintei Parascheva să-l ajute. Fiind ajutat de Sfânta, a venit la Iaşi, la Catedrala Mitropolitană, şi a vorbit aici cu părinţii, manifestându-şi dorinţa de a face ceva pentru Cuvioasa Parascheva. Dorind să facă ceva deosebit pentru Sfântă, s-a gândit să comande o nouă raclă sau un nou baldachin. Pentru că racla istorică a Sfintei Parascheva se dorea a fi restaurată (între timp a fost realizată şi o altă raclă din lemn de stejar), iar realizarea unui baldachin presupunea un efort financiar considerabil, ajutat de Sfânta Parascheva, s-a gândit să comande un veşmânt special pe care să-l închine Maicii Parascheva, ajutătoarea tuturor celor necăjiţi. Acest veşmânt special a fost făcut în Rusia şi este brodat cu fir de aur, nestemate şi perle, în valoare de aproximativ 10.000 euro.
Din păcate, nu există un inventar concret al veşmintelor dăruite de Mitropolia Moldovei bisericilor din ţară şi din străinătate în anii 1990-2007, aşa cum există după această perioadă. Cu toate acestea, descoperim în diferite articole şi publicaţii că există biserici care s-au bucurat de acest mare privilegiu şi în această perioadă, fie ele biserici din ţară sau din străinătate (Grecia, Rusia, Statele Unite ale Americii). Aşa s-a întâmplat cu Biserica ‒Sfânta Vineri" din Bucureşti, care a primit în anul 2000 din partea Preafericitului Părinte Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, un veşmânt al Sfintei Parascheva. Tot în această perioadă, un veşmânt al Sfintei a fost dăruit Mănăstirii ‒Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, mănăstire care a adăpostit racla cu moaştele Sfintei Parascheva vreme de aproape 250 de ani. Biserica cu hramul ‒Sfânta Parascheva”, a Mănăstirii Sub Piatră din Sălciua, judeţul Alba, este înzestrată şi ea cu un veşmânt al Sfintei Parascheva.
RăspundețiȘtergereÎn luna noiembrie a anului 2006, Mănăstirea Eghina din Grecia a primit, în semn de recunoştinţă pentru aducerea la Iaşi a moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie, un veşmânt al Sfintei Cuvioase Parascheva. Şi biserica monument istoric din satul Şişeşti, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, a primit, înainte de anul 2000, acoperăminte de la racla Sfintei Parascheva de la Iaşi.
(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, pp. 240-248)