SIMBOLUL PRIMORDIAL

      Este firesc ca şi procesul Facerii bărbatului şi femeii, nefiind unul istoric ci atemporal, să fie considerat informaţie esoterică.

    Coasta lipsă a bărbatului, ca informaţie decodată, "vorbeşte" despre un "Gol" în constituţia sa, un nemanifestant, Cercul arhietipal de care nu se poate folosi, un "GOL" care este însăşi Puterea Femei. Desigur, informaţia este cifrată şi a substituit  "Locul GOL" - Cercul, cu "coastă" . Hermeneutic, "coastă" are valoare umană, în sens de materie, dar simbolistica vizează locul gol din bărbat. 

Prin urmare, bărbatul se poate manifesta, numai prin acţiunea Crucii, pentru a dobândi ceea ce nu are (Cercul), iar femeia, cu puterea ei de a fi Cerc, primeşte în nemanifestant, manifestarea Crucii, pentru a se putea manifesta.  

   Pentru o perioadă de milioane de ani istorici, natura umană, evidenţiată în ritualurile legate de foc şi înmormântare, experienţa esoterică s-a rezumat doar la TREI SIMBOLURI importante, devenite astfel arhetipale:

                         CRUCEA, CERCUL şi TRIUNGHIUL   

Era firesc ca în tentativa refacerii omului divin, bărbatul şi femeia, ca şi contrarii, să se caute reciproc în Grădina Edenului, pentru permanenta reconstituire a OMULUI. Bărbatul descoperea în femeie, PUTEREA CERCULUI, iar femeia în bărbat, PUTEREA CRUCII, împreună realizând UNITATEA TRINARĂ - TRIUNGHIUL. (Şi nu întâmplător simbolistica creştină este majoritar formată din Cerc, Cruce şi Triunghi). De altele nu prea aveau nevoie în Grădina Edenului, în rest totul desfăşurându-se sub legitatea Dreptului Divin.

    Decăderea s-a produs treptat (şi sub aspect istorico-uman, dovezile ştiinţifice au arătat că în aceea perioadă singurele schimbări "vizibile", profane, au vizat hrana omului, care a trecut de la hrana natural - vegetativă, la carnea superficial prăjită în foc (prin asta intrând în istorie, pentru prima data, aspectul profan al Focului), carnea bine prăjită în foc, şi, desigur, mai târziu, fierturile de orice fel. Sub aspect profan, ştiinţific, asta demonstrează efortul oamenilor de a se adapta unei vieţi din ce în ce mai vitrege, mai grele pentru procurarea hranei, dar cauza trebuie căutată în esoteric : oamenii au fost "alungaţi" treptat din Grădina Edenului, pe parcursul mai multor evenimente divino-umane.

   După Alungarea propriu zisă, începe, sub aspect esoteric, EPOCA SPIRALEI, un SEMN - SIMBOL valorizând IUBIREA DIVINĂ. 

În perioada edenică, oamenii trăiau sub IUBIREA DIVINĂ, nu avea nevoie de acest Simbol, din care cauză Spirala nici nu poate fi încadrată, ca Simbol, printre cele arhetipale. Descoperirea ei a fost necesară în procesul esoteric al căutării unui DRUM spre Casă, spre Divinitate.

    Dar tot din această perioadă (istoric datată cam acum circa 20 - 25 mii de ani, omul, bărbaţii şi femeile, au început să "citească" simbolistica din Cartea Vieţii", bărbaţii cu PUTEREA CRUCII pe care o aveau, iar femeile cu PUTEREA CERCULUI.  Este foarte interesantă abordarea acestei "lecturi" în spaţiul trac, deoarece majoritatea Simbolurilor Importante de aici, preluate mai târziu de alte popoare şi religii vechi, au fost descifrate, decodate, din SEMNELE lăsate de animale, păsări sau plante.

                         Turnul Babel și Încurcarea Limbilor

- vă mai amintiţi ? Clipa când nu se mai înţelegea om cu om şi simbol cu simbol? Se spune, şi este dovedit istoric, despre Încurcarea limbilor că a fost"măsura" strategică a Divinităţii prin care omul să fie împiedicat să ajungă la Dumnezeu. Sau la Tainele Divinităţii!? - ce credeţi? Ar fi posibil ca nişte Iniţiaţi , cum au fost " proiectanţii" Turnului Babel , să creadă că urcând pe o scară din cărămizi se poate ajunge dincolo de vârful celor mai înalţi munţi şi chiar mai sus, dincolo de nori, localizându-se astfel "locuinţa" Divinităţii???.

    Să fim serioşi! Turnul Babel nu este o construcţie cu utilitate fizică, materială. Nu putem lua ascensorul către CER. Dar aici se află "capcana" blestemului aruncat asupra minţii care întreabă. Logica e simplă. Dacă oamenii nu s-au mai înţeles între ei după Încurcarea Limbilor, rezultă că înaintea evenimentului a existat o Limba Primordială, comuna  tuturor. Despre care se zice că a fost pierduta dupa Încurcarea Limbilor. Care este aceea Limbă Primordială? 

    Întrebarea a generat răspunsuri folosite ulterior la scrierea a mii şi mii de cărţi. Nu a mai contat dacă a existat sau nu o limbă primordială.

Întrebarea a generat răspunsuri, iar răspunsurile au inventat o limba primordială. Care nu va fi descoperită niciodată! Pentru că... nu a fost pierdută niciodată! Nu ai cum să găseşti ceva ce nu ai pierdut. Dacă îţi cauţi cămaşa de pe trup la vecini, nu ai cum să o găseşti. Şi, după sute şi sute de ani de căutare a cămăşii de pe trupul tău la vecini (uneori la vecinii extratereştri), este foarte greu să accepţi că aceea cămaşă este chiar îmbrăcămintea ta de zi cu zi. Ca să poţi înţelege acest lucru, trebuie să deslușești Secretul Turnului Babel. E simplu dar trebuie ,,comunicare”.
             Deci, să vorbim un pic despre ea.

    Că doar, la "comunicare" se referă Încurcarea Limbilor"
Comunicarea între doi oameni nu înseamnă transferul de informaţii între un emiţător şi un receptor. Fenomenul acesta se petrece numai în lumea fizică (telecomunicaţiile sunt un bun exemplu). 

    Comunicarea între doi oameni vine de la "cuminicatură/împărtăşanie” (ca să folosesc un înţeles creştin al sensului). Şi nu poate fi realizata DIRECT între doi oameni. Comunicarea între omeni este un Har Divin şi le-a fost lăsată oamenilor ca să se poată înţelege între ei. 

                       Dar nu direct, ci numai şi numai prin Dumnezeu.

Când Ion comunica ceva lui Vasile, el, se împărtăşeşte Domnului şi această împărtăşanie ajunge, prin Dumnezeu, la Vasile! Altfel, comunicarea nu este posibilă. În afara legaturii directe cu Dumnezeu, totul rămâne doar un fenomen fizic, material, un transfer de  informaţii de la emiţător la receptor. Ion "comunica" ceva printr-o emitere de informaţie, iar Vasile înţelege altceva.

Asta este Încurcarea Limbilor: comunicarea între doi oameni realizată în afara legăturii directe cu Dumnezeu.

Secretul Turnului Babel este simplu. Iniţiaţii au dorit să ajungă la Tainele Divinității, Taine la care aveau acces numai şi numai prin respectarea Poruncilor. Respectarea Poruncilor era greu de înfăptuit.

 Construirea propriu zisă a Turnului Babel s-a dorit a fi un spaţiu energetic-informaţional în care oamenii (iniţiaţii) să poată comunica unul cu altul în afara legăturii directe   cu Dumnezeu (şi astfel să poată folosi Tainele fără să mai respecte Poruncile). Spaţiul a fost creat! Proiectul a reuşit...parţial. În acel spaţiu creat nu mai exista Dumnezeu, dar nici initiaţii nu s-au mai putut înţelege unul cu altul. Comunicarea realizându-se în afara legăturii directe cu Dumnezeu, înţelesurile nu puteau fi transmise ( au devenit... multiple! așa cum sunt și azi: fiecare înțelege după cât știe și  nu e atent la ce i se comunică. Iși face doar ,,o părere” care sigur e numai în conformitate cu ceea ce știe deja. Iar aceasta duce la un blocaj cert. Așa că accept că fiecare are adevărul lui pentru a nu intra în polemici). 

    Cam tot de atunci şcolile esoterice nu au mai putut fi compatibile una cu alta deşi abordează aceleaşi realităţi. 

 Încurcarea Limbilor functionează de la cel mai jos nivel al individului, până la nivelul iniţiaţilor, al naţiunilor şi religiilor. Un proiect reuşit, dar ineficient pentru oameni. Din care cauză a fost reluat, acum noul Turn Babel numindu-se "Inteligenţa Artificială". Un alt spaţiu energetic menit a facilita comunicarea între oameni în afara legăturii directe cu Dumnezeu. Doar, doar o reuși de această dată.

Eu vreau să vă comunic ceva. Mă comunic pe mine vouă. Dar comunicarea nu va putea fi realizată decât prin Dumnezeu. Restul va fi doar transfer de informaţii de la emiţător la receptor. Veţi fi, poate, mai bine informaţi, dar nu veţi înţelege nimic. Luaţi legătura direct cu Dumnezeu când citiţi şi tot ceea ce eu mă împărtăşesc în ea, va ajunge la voi.
Asta este diferenţa dintre comunicare şi transferul de informaţii. 

                 https://sites.google.com/site/seimenisatdinneolitic/

SIMBOLURILE  - LUMEA PORŢILOR ÎNCHISE CARE SE POT DESCHIDE  

    În esenţă, vorbind despre universul simbolurilor, vorbim despre Realitatea PORŢILOR ÎNCHISE, care se pot DESCHIDE. Porţi dintre lumi şi universuri. Porţi dintre oameni. Sau dintre oameni şi Divinităţi. 

Simbolurile nu trebuiesc confundate cu Semnul (imagine sau cuvânt), iar după natura simbolurilor, ele sunt de trei tipuri:

-        Simboluri create de oameni pentru a închide sau deschide porţi între ei-

-         Simboluri create de oameni pentru a închide sau deschide porţi către Divinităţi.

-        Simboluri create de Dumnezeu, în Actul Creaţiei Universale, sau Porţile închise/deschise spre oameni, sau între civilizaţia oamenilor şi alte civilizaţii - şi aceste alte civilizatii făcând parte din miracolul unicei Creaţii.

    Vom desluşi, pe rând, cele trei tipuri de simboluri.

                                           Simboluri profane

Dacă luam în discuţie numai Planeta Albastră, ca şi Creaţie, tot ceea ce se află aici este mult mai complex, mai atotcuprinzător decât credem noi că percepem.

O floare este mult mai mult decât ştim noi despre floare, o stâncă, sau un nor, ori o picătură de apă, de asemenea. Ceea ce noi cunoaştem, se referă numai şi numai la capacitatea noastră de a gândi, de a raţiona prin Harul  care ne-a fost dat. Prin HARUL Percepţiei Unitare avem acces doar la ceea ce se manifestă în spațiu, timp şi mişcare.

   Nouă, oamenilor, ne-a fost dat să aflăm, din Tainele Divine, toate legităţile care ţin de realitatea manifestată în spaţiu, timp şi mişcare. Să le aflăm şi să controlăm această parte din realitate.

Nu ştim dacă Dumnezeu ne-a dat numai nouă, oamenilor, această Putere, sau a lăsat-o şi altor Copii ai Domnului, din alte galaxii şi planete. Este însă cert că altor fiinţe, entităţi cu viaţă şi raţiune, create de Dumnezeu, le-au fost lăsate alte Puteri, alte Haruri, prin care au acces la alte manifestări ale realităţii, manifestări care nu ţin de spaţiu, timp sau mişcare.

    Încercaţi, cu mintea voastră, să vă imaginaţi o floare, o picătură de apă, un nor, sau orice altceva, dar care să nu fie în timp, spaţiu sau mişcare. Nu o să reuşiţi! Pentru că aceasta este Harul dar şi limita noastră profană. Da, profană, pentru că mintea noastra este profană. 

Trăim şi în realitatea lumii materiale şi, prin Harul ce ne-a fost dat, putem afla Simbolurile lumii materiale -  Porţi de intrare în această lume manifestată în spaţiu, timp şi mişcare.

De foarte multe ori, prin practicarea reiki-ului, avem acces direct la aceste simboluri profane, încă necunoscute. Pentru că realitatea lumii materiale nu şi-a dezvăluit toate simbolurile. Dar "vizualizarea" unui asemenea simbol ne pune în situaţia şcolarului. Nu este vorba încă de un Simbol, ci de unul în devenire. Trebuie să ştiţi ce faceţi cu el. Nu procedaţi ca şcolarul care se joacă cu mintea sa. Degeaba vă imaginaţi un nucleu şi electroni în jurul nucleului. Nu veţi crea așa materie cu puterea gândului, folosindu-vă de simbolurile profane. Pentru că asta este diferenţa între simbolurile profane şi celelalte.

Simbolurile profane sunt ale lumii materiale manifestate în spaţiu, timp şi mişcare. Dacă veţi avea acces la un asemenea simbol, înseamnă că sunteţi în faţa unei legităţi ale materiei (cunoscută sau încă necunoscută).

 Simbolul trebuie folosit ca Poartă. Şi aşa cum nu poţi intra cu Simbolul modelului atomic, în universul chimiei, tot aşa cu nici un simbol profan nu poţi intra decât în locul spre care se deschide Poarta.

   Din aceasta cauză cunoaşterea Simbolului este atât de importantă. Cele mai mari rătăciri se produc atunci când folosim un simbol pentru a pătrunde într-un loc spre care nu duce acel simbol, iar simbolurile profane dovedesc cu prisosinţă acest lucru. 

 Toate descoperirile făcute de om nu au fost altceva decât aflarea Simbolurilor Profane ale realităţii materiale. De ajutor pentru a înțelege cum este ea alcătuită. Pentru că ne-a fost dată ca să ne fie mirarea și să avem ce descifra.

Nu gândirea omului a creat realitatea materială, ci aceasta, prin Simbolurile Profane, au determinat felul de a raţiona al omului. Atâta doar că această raţionalitate a fost pusă în slujba Binelui sau a Răului.

Uitați-vă (din nou) în jurul vostru: NATURA ! acolo avem depozitate Simbolurile. Interpretarea o facem treptat, fără grabă și fără a crede că am descoperit totul.

Trebuie să fac o scurtă paranteză. Să nu se uite nici o clipă că omului i-a fost dat Harul de a afla şi folosi ca Porţi, Simbolurile Profane. Asta înseamnă că Planeta Albastă, cu realitatea ei manifestată în spaţiu, timp şi mişcare (cele trei Axe), i-a fost dată omului. Şi prin om, în această parte a Creaţiei, a pătruns şi pătrunde în continuare Răul. Pentru că, împreună cu Harul, ne-a fost lăsat şi liberul arbitru al alegerii între Bine şi Rău. Între Dumnezeu şi posibilitatea de a lucra în afara Harului Divin. Aici nu există bune intenţii. Cine lucrează în afara Harului Divin, lucrează pentru Rău, chiar dacă el va spune că intenţiile sale sunt nobile. 

   Prin urmare, faceţi diferenţa între Simbolurile Profane şi celelalte Simboluri, iar pe acestea, Simboluri Profane, nu le folosiţi decât în lumea materială manifestată în timp, spaţiu şi mișcare, deoarece Porţile duc numai şi numai spre aceste locuri.

   O situaţie aparte, pe care o voi comunica mai târziu, se referă la folosirea, deopotrivă, a Simbolurilor Profane cu celelalte. Este chiar cazul vindecărilor prin ReiKi. Dacă medicina clasică foloseşte numai şi numai simbolistica profană, prin ReiKi, se folosesc, în acelaşi timp, Simbolurile Profane împreună cu celelalte simboluri. Cine crede că poate vindeca prin ReiKi fără să  folosească şi Simbolurile Profane, se înşeală. În etapa în care s-a ajuns cu înţelegerea acestui sistem...
 A folosi Simbolurile Profane în alte zone, nu numai că este imposibil, dar e o dovadă de ignoranţă .

                                             SIMBOLURILE  SACRE

                                       Noi suntem Lumina şi Întunericul 


           Părăsind Simbolurile Profane, realitatea nu mai este aşa cum o ştim şi o percepem, în unitatea ei de mişcare în spaţiu şi timp, iar legatura dintre cauză şi efect fie că se inversează, fie că se intercondiţionează reciproc, fie că pur şi simplu nu mai există nici o legătură între efect  şi cauza care l-a produs. Înainte de a mă comunica vouă despre această  lume înspre care se deschid Simbolurile Sacre, am să revin spre a sublinia un amănunt în aparenţă, dar  esenţial în înţelegerea Simbolurilor Sacre.
                                                     Poarta şi Casa 

        Simbolurile sunt Porţi si nu "vehicole" care să ne transporte (confortabil - cum sigur o doresc unii) către alte lumi sau realităţi.

Tot aşa cum la intrarea în casa sufletului vostru există o poartă numită "identitate", iar în casa interioară vă făuriţi lucrurile spirituale după cum vă este puterea şi imaginaţia dar şi înţelegerea lumilor, aşa şi un simbol, ca Poartă, reprezintă "IDENTIFICAREA" unei "case" locuite sau care a  fost locuită o dată, o Casă în care Stăpânul ei a făurit Obiecte Sacre. Nu vom vorbi acum despre aceste obiecte, obiecte la care dacă ajungi, poţi să le foloseşti Puterea. 

     E de la sine înţeles, într-o casă locuită nu poţi intra dacă nu ceri voie.  Botezul creştin, sau alte modalităţi ritualice, nu sunt altceva decât Acceptul, nu numai a celui care bate la Poarta ci şi ACCEPTUL Stăpânului casei de a primi pe cel care bate la  uşă să fie, la început oaspete şi, ulterior,chiar locuitor al acelei case, beneficiar al "obiectelor sacre", şi făuritor de asemenea obiecte.

    Cine încearcă să pătrundă într-o asemenea casă prin înşelăciune, fără să ceară şi să primească acordul Stăpânului, va avea de suportat "replica" locuitorilor casei respective. E firesc, îşi apară casa.

Dar şi o casă "nelocuită" în prezent este apărată de simbol. Cei care au locuit-o odată, atunci când au făurit simbolul ca poartă de intrare, au înzestrat simbolul şi cu proprietatea de a se apăra de intruşi. Prin urmare, poate fi foarte periculos de a se lucra cu Simbolurile Sacre.

Azi, mai mult ca oricând, "vânarea" Simbolurilor, "prădarea" locuinţelor esoterice din spatele acestor Porţi, atrage pe foarte mulţi iniţiaţi (sau mai puţin iniţiaţi). Tot aşa cum sunt prădate Locuinţele Funerare" ale Faraonilor, sunt "violate" şi alte "locuinţe" în care se poate intra cu Simbolurile Sacre. 

 Este adevărat, un Simbol Sacru, odată "cucerit", conferă celui care l-a preluat, care şi l-a însuşit, un fel de COSTUM ENERGETIC, protector în Locuinţa ce adăposteşte "Obiectele Sacre" dotate cu fel de fel de Puteri. Fără acest "Costum", nimeni nu poate avea acces la aceste "Obiecte Sacre". Dar, atenţie, Simbolul apăra "Locuinţa" de intruşi!!!

        Existenţa acestor tipuri de Simboluri Sacre", create ("descoperite" de iniţiaţi), m-a determinat să le diferenţiez de celelalte Simboluri Sacre, create de Dumnezeu în Actul Creaţiei.

Iniţial, Primii iniţiaţi ai omenirii, s-au aplecat numai asupra Simbolurilor Sacre Create de Dumnezeu, dar Puterea dobândită de aceştia i-a dus în rătăcire, deschizându-se, astfel, lupta pentru puterea supremă pe Pământ. Pentru dobândirea puterii asupra tuturor celorlalţi oameni. Şi această luptă nu s-a încheiat!....  

             

                                        Realizarea Simbolului 

         Aşa cum se citeşte Cartea Vieţii cea din 10 File, aşa se "scrie" şi un simbol: filă după filă şi TOT deodată. Pentru că Simbolul Simbolurilor Sacre este chiar Cartea Vieţii. Din aceasta vin toate Simbolurile Sacre pentru a trăi printre oameni şi tot în Cartea Vieţii se întorc pentru odihnă. Spre a reveni când sunt chemate sau "citite" pentru prima dată.

                                 Sculptură în lemn_ Nino Orlandi

        Un matematician din lumea vechi s-a întrebat de câte numere este nevoie pentru a crea toată matematica, toate calculele de tot felul, iar Iniţiatul Pitagora a răspuns: "De două numere care să se împerecheze - Monada (bărbatul) şi Diada (femeia). Nu este vorba de sexualitate ci de atragerea contrariilor în Unitate". Unitatea singulară nu poate exista. Viaţa Unităţii depinde de Monada şi Diadă. Şi Dumnezeu locuieşte în Slava lui Dumnezeu atunci când se manifestă printre oameni. Trebuie realizat simbolul sacru diferit între preoţi şi preotese. Pentru că asta deveniţi şi voi în faţa unui simbol sacru: preot sau preoteasă.

      În cazul bărbatului, pentru Simbol el este Monadă, partea activă care "fecundează" Puterea acestuia, este Crucea arhetipală, intră în Simbol, iar Simbolul "îl Naşte" dincolo de Poartă. Din această cauză bărbatul- Preot trebuie să înţeleagă cu Mintea orice Simbol înainte de a începe să lucreze cu el. Apoi, în procesul "Naşterii" sale trebuie să se întoarcă spre sine pentru a-şi întări şi controla instinctivitatea. Pentru Preot, Simbolul este Diada.

     În cazul femeii, pentru Simbol ea este Diada, partea pasivă care se lasă fecundată de Simbol, este Cercul arhetipal. Preoteasa primeşte Simbolul în ea, se fertilizeză cu Puterea Acestuia şi, la vremea potrivită, Preoteasa "Naşte" un alt Simbol care o conţine şi pe ea în lumea de Dincolo de Poartă. Pentru Preoteasă, Simbolul este Monada.

Dar şi Preotul şi Preoteasa TREBUIE să realizeze, împreună cu Simbolul, UNITATEA.

   În ambele cazuri se înfăptuieşte şi Trinitatea, pentru ca Procedeul trecerii Dincolo să fie corect şi deplin în Totalitatea lui.

Asta este "tehnica" veche practicată cu ritualuri specifice pentru fiecare simbol în parte. Pentru fiecare simbol avem un anumit ritual realizat prin Procedura - Preot sau Preoteasă. După reforma religioasă, au rămas active numai ritualurile implicînd preoţii; din care cauză şi esoterismul este unul dominant al Minţii şi al Crucii. Magia Cercului a fost abandonată, sau chiar uitată. 

    Jung, analistul subconştientului, a sesizat depozitarea în subconştient a Procedurii - Preotese, a Cercului sublimat în femeie, dar nu a avertizat nimic, deşi au "transpirat" multe din aceea zonă.  Deoarece, dacă un Preot se lasă "fecundat" de un Simbol, sau o Preoteasă "fecundează" un Simbol, rezultantul va fi sigur un " mutant"   

       Istoria simbolurilor începe cu istoria omului (exceptând cele  SCRISE în Cartea Vieţii de la ÎNCEPUTUL Creaţiei - deoarece acestea preced omul. Adam a  dat NUME unei realităţi existente înaintea lui.

            

                                          Simbolul primordial

  "...Dumnezeu a făcut... animalele, partea femeiească şi parte bărbătească... L-a făcut şi pe om, parte femeiască şi parte bărbătească şi i-a spus: Creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi Pământul" şi : "Dumnezeu L-a făcut pe Om după chipul şi asemănarea SA......Dar Omul era singur şi Dumnezeu a văzut că singurătatea nu e bună.... şi A SCOS-O pe Eva din Trup..." 

    Imaginaţi-vă un seif care poate fi deschis numai folosind două chei în acelaşi timp şi aşa acţionaţi în acest caz.Hermeneutica acestor texte este una mai dificilă, nu ţine de regula "citirii filă după filă" ci aşa cum se "citeşte" Cartea Vieţii. Prin urmare, suprapuneţi cele două texte unul peste altul şi în acest mod citiţi-le pe amândouă dintr-o dată.

 Dar, nu uitaţi să-L învocaţi cu o scurtă rugăciune pe Dumnezeu înainte de începerea ritualului. Folosiţi cuvintele şi puterea voastră sufletească. Aceste cuvinte pot fi :

        "Doamne Dumnezeul meu Iisus Hristoase (! +) , Stăpâne Dumnezeul meu (! +), iartă-mi mie toate suferinţele pe care ţi le provoc, iartă-mă şi îţi mulţumesc pentru că mă ierţi (! +). Te rog ajută-mă să dobândesc Harul citirii din Cartea Vieţii! Îţi mulţumesc pentru că mă ajuţi! Amin! +.

Sau Ruga către Prea Minunata Fecioară !

    

        După asta puteţi începe ritualul "citirii" celor două texte suprapuse. La început vă va fi greu (dar tot e un "exerciţiu" folositor pentru mai târziu, când vă veţi apuca să "răsfoiţi" Cartea Vieţii" care se poate citi numai toată odată.

 Primul "semn", prima senzaţie că mergeţi pe "drumul" cel bun, este apariţia unei ameţeli a minţii. (se produce un mic big-bang în voi). Ameţeala minţii este diferită de ameţeala trupului. Este un soi de rotire a ideilor în cap, a realizării totalităţii din părţile componente. Dar nu veţi înţelege încă nimic. 

 Dacă veţi simţi şi un "rău" în stomac, în zona plexului solar, înseamnă că sunteţi pe drumul cel bun.   Senzaţiile pe care le are un om în acest ritual, ni le-a dat Profetul care a mâncat  Cartea: " ....În stomac simţeam ceva rău, dar Cerul Gurii îmi era dulce!".  Dacă nu se produc aceste senzaţii înseamnă că lucraţi numai cu mintea.  

      Senzaţia de umplere cu dulce în Cerul Gurii poate fi asemuită cu trăirea unei bucurii sufleteşti, bucuria fiinţei care primeşte revelaţia. În acest moment, al primirii revelaţiei, nu veţi mai gândi cu mintea, ci veţi "simţi gândul" în fiinţă. .... 

     .....vei simţi omul din tine, singurătatea ta, dar în acelaşi timp şi Suflarea lui Dumnezeu care ţi-a dat viaţă.

 Vei simţi în fiinţă carnea trupului tău dar şi divinitatea din tine. 

Vei simţi singurătatea, poate vei plânge din cauza singurătăţii tale, şi

vei simţi Dorul după a nu mai fi singur în sigurătatea ta.

Şi Dorul acesta îţi va spune că tu, ca om, nu eşti fiinţă androgină, nu eşti în acelaşi timp bărbat şi femeie. ..... 

    În continuare am să mă adresez minţii, pentru că, la nivelul de acum informaţia trebuie să treacă obligatoriu prin minte.
 

       S-a vorbit mult despre androginia omului primordial, cel dinainte de Adam şi Eva. Unii s-au referit la androginia biologică, alţii doar la o androginie spirituală, o androginie a celor două fiinţe, iar această vorbire despre androginia omului a condus la fel de fel de interpretări legate de pereche, de căsătorie, de cupluri suflete-pereche şi multe altele. Nu le aduc, acum, în discuţie pe acestea, deoarece sunt valorificări ale experienţei sacrului în istoria omului, nu ţin de primordialitatea sa.

    Din "citirea" celor două texte prin ritulul prin care m-am comunicat, veţi afla, şi veţi fi siguri că omul nu are o structură androgină. Dar Omul Primordial, cel dinaintea lui Adam şi Eva, era făcut "După Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu". 

Cum este Dumnezeu raportat la adroginie, o spun tot textele sfiinte. Uneori, Dumnezeu se manifestă ca "EU" : "Eu, Dumnezeul tău!", ...Alteori se manifestă ca "Noi". Deci, este vorba de manifestări diferite pentru situaţii diferite ale Supremului Creator. 

    Dumnezeu nu L-a creat pe om ca singurătate, avea parte femeiască şi parte bărbătească, dar a văzut că era singur. Adică, partea femeiască era o singurătate şi partea bărbătească - tot o singurătate.  În Grădina Edenului, omul primordial (bărbatul şi femeia biologică) s-a manifestat ca singurătate. Deoarece a interacţionat numai cu primul simbol sacru, cu simbolul primordial al omenirii: "EU!". Şi nu putea depăşi Puterea Acestui Simbol. (una din cauzele "stagnării" omului - peste două milioane de ani - în Grădina Edenului, a fost şi asta: imposibilitatea depăşirii "EU-lui" simbolic. Sub aspect biologic, omul, bărbatul şi femeia, trăiau în relaţii pur animalice, pur biologice, dar ca fiinţe divine se manifestau numai şi numai ca "EU" .

         A fost nevoie de o nouă intervenţie directă a Creatorului Suprem, pentru ca din nou Creatul OM să păşească, mai departe, înspre ceea ce era de fapt.

Deci, A scos-o pe Eva din Trup. Am spus, înainte, că hermeneutica "coastei"este materialitatea. Ca şi "coastă" în Trupul Omului, Eva a fost şi a rămas materie, dar Ea, Femeia, a fost scoasă din TRUP, din biologic,  pentru a accede, pentru a putea "locui" şi în afara trupului biologic. Aşa a fost posibilă şi ispitirea Evei. Femeia nu a fost ispitită în trup biologic ci în afara materialităţii ei. Dar, "povestea" Păcatului este, deja, ....o altă poveste!.

    Să ne întoarcem, deci, la 

                             SIMBOLUL PRIMORDIAL Al OMENIRII

      "Conştiinţa" este un concept (relevat, desigur),  şi are ca semnificaţie un simbol profan.   "Semnul" cel mai folosit este cuvântul "conştiinţă" (scris sau vorbit) plus valoarea acestui semn - sau, ce anume semnifică aceasta. Cea mai cunoscută semnificaţie este: Reflectarea lumii obiective în lumea subiectivă". 

În vechime, însă, "Conştiinţa" avea o semnificaţie sacră, deci şi simbolul era unul sacru şi nu întâmplător în atichitate "semnul" care desemna conştiinţa era imaginea unei femei. Iniţiaţii  antici ştiau că reflectarea lumii obiective asupra subiectivului atinge şi divinitatea din om. În timp, simbolul sacru a fost desacralizat, şi a rămas numai concept, numai cu încărcătura valorii lui ştiinţifice.

     Imaginea "femeii" ca semn al Simbolului Sacru" - conştiinţă (sau "psihic" - este acelaşi lucru), a fost relevată sub acest "semn" şi datorită faptului că materialitatea femeii biologice, prin Eva, a fost "iniţiată" direct de Dumnezeu  când Eva a ieşit din trupul ei biologic.

 Femeia a ieşit din trupul ei, dar materia ei biologică a rămas să-i "atingă" fiinţa. Prin asta, lumea obiectivă (materialitatea Evei) a atins divinitatea din ea. 

Şi Eva a lăsat moştenire tuturor femeilor aceasta sensibilitate net superioară bărbatului  de a lasa materialitatea (lumea obiectivă) să atingă divinitatea din om.  

Femeile simt mai usor această atingere a divinităţii de către materialitate.  Din păcate, grecii, în legendele lor culte, numite şi Legendele Olimpului, au transformat acest Simbol Sacru în zeitate, încurcând astfel mulţi "iniţiaţi". 

    Spre deosebire de "conştiinţă",  EU-ul, ca Simbol Sacru semnifică, şi acum am să folosesc un pic limbajul ştiinţific: "Intersecţia dintre lumea subiectivă şi cea lumea obiectivă"

   În conştiinţă, lumea materială se reflectă asupra întregii lumi subiective prin raportul individ - cultură. În cazul  EU-ului se produce o intersecţie a lumii subiective cu lumea obiectivă. Punctul de intersecţie este chiar EU-itatea individului care a proiectat lumea subiectivă în cea obiectivă.   

     Am mai folosit exemplu cu oglinda când am arătat diferenţa dintre simbolul sacru şi cel profan (sau concept). Oglinda poate fi folostă şi pentru înţelegerea EU-lui.  Dacă considerăm oglinda ca materialitate obiectivă, imaginea noastră proiectată în oglindă este EU-ul. Dar fiecare om îşi "vede" imaginea după puterea şi felul de a fi al EU-lui său.

   În antichitate, semnul cel mai cunoscut pentru Simbolul Sacru al EU-lui, este imaginea unui tânăr bărbat (Narcis) care îşi admiră chipul în oglinda apei unui loc.  

    Omul primordial, bărbatul şi femeia, a fost unul narcisist. Îşi vedea doar propria imagine reflectată în realitatea în care trăia. Adam nu o vedea pe Eva şi nici Eva pe Adam. Din care cauză, nici nu au cunoscut singurătatea. Doar Dumnezeu a"văzut" singurătatea Omului.  (...."şi a trimis-o în visuri pe Ea...", cum a spus un "poet necunoscut") , a scos-o pe Eva din Trup pentru ca omul să poată merge mai departe, depăşind obstacolul Primului Simbol Sacru, al EU-lui.

     Cu acest simbol primordial a început istoria Simbolurilor Sacre, ale interacţiunii omului istoric cu divinitate. Simbolul EU-ului este cărămida tuturor celorlalte simboluri şi nici un alt simbol nu poate fi abordat, înstăpânit fără să fii Stăpânul acestui Simbol.

Simbolul Primordial al omenirii este Poarta care ţi se poate deschide către lumea Simbolurilor Sacre.  Îl poţi stăpâni şi atunci poţi merge mai departe. Sau te poţi îndrăgosti de el ca şi Narcis. Consecinţele se cunosc deja: alungarea din Rai"        

   


                                              Lupta Femeii 

         Treptat, treptat - după cum ne familiarizăm cu universul simbolurilor - începem se înţelegem cum să ne apropiem de ele. Totul trebuie trecut, săvârşit prin ritualuri.  Cum procedează un creştin care doreşte să se apropie de  Simbolul Sacru Crucea  coptă, a lui Iisis ?

  * În esenţă, la început trebuie să se ceară voie  unei Puteri din Trinitatea Creştină, fie Tatălui, fie Fiului, fie Maicii Domnului (de care este mai apropiat) pentru a lucra cu un simbol străin sângelui său de neam şi credinţă.

  ** Dacă structura sa religioasă este cuprinsă şi de cultul strămoşilor (cum, de regulă sunt ordodocşi, trebuie să le ceară voie şi acestora)

  *** Dacă sentimentul este unul de linişte şi pace, înseamnă că a primit acordul.

Mulţumiţi Divinităţii şi mergeţi mai departe. Dacă este unul de  nelinişte, înseamnă că - dintr-un motiv sau altul nu a primit acordul - Nu sfidaţi Divinitatea dacă nu vă dă  acordul. Mulţumiţi-i că v-a oprit. Nu mai continuaţi. Încercaţi să aflaţi motivul.

  **** Dacă aţi primit acordul, solicitaţi bunăvoinţa  lui Iisis ca să vă apere de toate Puterile care apără acest simbol. Dacă simţiţi un sentiment de teamă, înseamnă că nu aţi obţinut bunăvoinţa Divinităţi şi trebuie să aflaţi motivul.

Opriţi-vă, şi deasemenea, mulţumiţi lui Iisis ca v-a oprit din drum (De regulă, motivele respingerii provin din vina voastră: ori nu ştiţi pentru ce vreţi să lucraţi cu simbolul, ori sunteţi mânaţi de gânduri necurate, dar cel mai des este vorba de nepregătirea spirituală, de ignoranţa faţa de cunoaşterea religiei vechi egiptene şi a Divinităţilor care au relevat iniţiaţilor Simbolurile Sacre egiptene).

   ***** La obţinerea bunăvoinţei, veţi simţi o stare de bucurie melodică. Nu e un sentiment de exaltare, ci un fel de fericire care parcă modulează o melodie frumoasă în interiorul vostru. Este o cântare a sufletului. Mulţumiţi lui Iisis că v-a acordat bunăvoinţa şi treceţi la pasul ritualic următor.

   ****** Acest pas este cel mai important din cauza complexităţii sale. "Reconstituţi" mental şi cu participarec emoţională, "povestea" lui Iisis, aşa cum aţi înţeles-o voi.  Dacă aţi fost lăsaţi să ajungeţi aici, înseamnă că ceva din esoterismul lui Iisis a ajuns până la voi prin cunoaştere profană şi artă - poezie, muzică, picture.

 Imaginaţi dragostea dintre Iisis şi Osiris, Moartea lui Osiris, "simţiţi" senzaţia de SECRET al Soarelui dobândit de Iisis - simţiţi după puterea voastră, emoţional nu mental, fără să vă întrebaţi ce-i aia "secretul Soarelui! ?

 - Imaginaţi pe Horus şi cununia lui cu Iisis, trăiţi - în imagini şi sentimente - viaţa vegetală de pe malul Nilului, cu naşterea şi renaşterea ei permenentă, umple-ţi-vă cu această stare de imagini şi emoţii. Când veţi simţi că sunteţi plini în interior cu această stare, proiectaţivă EU-ul în acea stare. Folosiţi Puterea Simbolului Primordial: "EU sunt! ACOLO! (Vedeţi de ce este atât de important dobândirea Simbolului Primordial, cât şi cunoaşterea lumi Simbolului Sacru pe care vreţi să-l folosiţi ca Poartă ? Dacă nu cunoşti cam ce se află dincolo de POARTĂ, nu ai pe ce anume să--ţi proiectezi EU-l .

   

           X Până la acest pas, ritualul se săvărşeşte identic de către bărbaţi şi femei. Înainte de pasul următor, urmează

                           Procedura" Preotului sau Preotesei. 

 ..........................................................

.............................................................

***********  Ieşirea din acest ritual, pentru creştin cum am zis, se face cu o rugăciune  creştină de purificare a spiritului. 

      Este foarte important şi mediul în care se săvârşeşte ritualul. Camera să fie cât mai izolată fonic, foarte curată, bine aerisită înainte de ritual şi stropirea pereţilor cu puţină apă sfinţită este binevenită. Obiecte de cult din zona egipteană a lui Iisis, chiar dacă sunt artizanale (din profanul simbolurilor religioase) sunt, deasemenea, folositoare. Un parfum de Lotus va contribui în mare măsură la eficientizarea relaţiei cu simbolul, iar ungerea tâmplelor, a cefei  şi gâtului cu ulei de Lotus, vă va mări puterea de ritualizare. Nu uitaţi însă că atmosfera este ceva exterior ritualului, vă ajută, dar nu acesta este ritualul ca atare ci paşii pe care îi faceţi.  

     Dacă aţi obţinut ce aţi dorit, nu uitaţi de zeciuială. Dacă veţi obţine un avantaj material, zeciuala trebuie să fie tot materială. Dacă este vorba de  un avantaj moral şi zeciuala să fie dată în această zonă, dacă este în zona artistică, dăruiţi o carte, o pictură, iar dacă este în zona ştiinţifică, dăruiţi un obiect care să ajute cuiva în lumea ştiinţei.    

                                     DESPRE  CRUCE 
 

   - Cruci creştine şi precreştine

• Cruce satanistă                            

Cele mai vechi arhetipuri, Crucea şi Cercul, transced cu mult omul istoric dar şi pe cel biologic, fiind "contemporane" cu amintirea despre  Începutul Creaţiei. Cercul, sau starea dinaintea Bing-Bangului cosmic,  o stare a gestaţiei viului nematerial (a Viului Divin) - am folosit termenul de "gestaţie" fiind compatibil ca înţelegere cu lumea biologică animal*om* entropie - conţine prenaşterea Crucii. O Cruce nemanifestantă şi nemanifestată aflată în afara Timpului, Spaţiului şi Mişcării.

     Dacă am "desena" momentul dinaintea acelui fascinant Bing-Bang,  imaginea este un Cerc cu o Cruce în interiorul său, sau, cum mai este denumită: CRUCEA SOLARĂ. Explozia Universală corepunde "naşterii Crucii" (a Timpului, Spaţiului şi Mişcării), acel biblic "Să Fie Lumină! Şi Lumină a Fost"; sau înţelegerea esoterică a faptului că TRECUTUL  SE AFLĂ  CRONOLOGIC DUPĂ VIITOR FIIND DETERMINAT DE ACESTA!  

Ştiinţa, prin tahioni, demonstrează validarea adevărului esoteric: la viteză mai mare ca cea a luminii, efectul se produce înaintea cauzei: tahionul există înainte de a se naşte, iar teologia creştină fixează acest adevăr în spaţiul esoteric al omului aflat sub imperativul viitorului său, "Să nu mâncaţi din fructele binelui şi răului!", care determină un permanent trecut, "Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" - adică, perfect! Prin urmare, dacă am desena momentul dinaintea Păcatului, acesta ar fi TOT UN CERC CU O CRUCE ÎN INTERIORUL SĂU ŞI AR PUTEA FI NUMITĂ : 

CRUCEA SOLARĂ A OMULUI CĂZUT ÎN PĂCAT.

     

           Ceea ce nu poate fi despărţit nu se supune legităţii contrariilor fiind prenaşterea acestora. Omul nu poate fi despărţit de Creaţie, dar este prenaşterea contrariilor lui: bărbatul şi femeia.  

Momentul dinaintea existenţei bărbatului şi femeii  are ca simbol tot un cerc cu o cruce interioară, deci, avem DOUĂ SIMBOLURI DIFERITE PENTRU CRUCEA SOLARĂ A OMULUI şi nu întâmplător CRUCEA EGIPTEANĂ, sau coptă, se desenează prin cele două simboluri sexuale din mitologia religioasă a Egiptulu: Isis "crucificată" între Osiris şi Horus (moartea şi viaţa permanent renăscută din moarte prin Isis). Pentru că bărbatul şi femeia, despărţiţi în contrarii (care se atrag) formează, fie Crucea fie Crucificarea. Ei doi împreună sunt manifestarea Crucii, a acţiunii de a fi Omul nebiblic, pentru că omul biblic nu poate fi acţiune, şi nu poate fi manifestant decât prin Cruce, prin contrariile sale în acţiune. 

Separat unul de altul, bărbatul şi femeia realizează, desigur - esoteric, Crucificarea, starea dinaintea despărţirii lor în bărbat şi femeie, stare care poate exista numai în interiorul Cercului. 

Viaţa monahală, reconstituind Ritualul-Iisus, a fost (înainte de momentul creştinismului) şi a rămas un Ritual al abstinenţei sexuale, pentru că în interiorul Cercului, Crucea nu este manifestantă şi nici manifestată: "Cu moartea pre moarte călcând". 

Cele două tipuri de Crucificări, a lui Iisis (care - prin crucificarea ei - reface permanent starea lui UNU din DOI (Osiris şi Horus sunt UNU), cât şi Crucificarea lui Iisus (Dumnezeul Tată şi Dumnezeul Fiu sunt UNU), reprezintă - nu feminătatea şi masculinitatea, cum eronat se înţelege uneori - ci "Crucificarea Cercului", a lui Iisis născând ciclic şi permanent Crucea (Nunta dintre Iisis şi soţul ei UNU), precum şi intrarea Crucii în Cerc - crucificarea lui Iisus, identificarea Omului cu Dumnezeu. 

Din această cauză, RITUALURILE MISTERELOR lui Iisis nu se pot concepe în afara sexualităţii, iar MISTERELE CREŞTINE, ale lui Iisus, nu pot fi concepute decât în afara sexualităţii, prin abstinenţă sexuală.

      Crucea coptă, a lui Iisis, permite bărbatului şi femeii să perpetueze în afara păcatului original, fiind vorba de perpetuarea vieţii în general, de "Misterul Vieţii" biologice, materiale.  Codul genetic "ascunde" cel mai mic organism biologic, imposibil de "măsurat", de detectat fizic sau chimic, fiind vorba de "principiul masculin" şi " principiul feminin" al vieţii, al calităţii necantitative. "Cărămida" - viul biologic în contrariile lui care se atrag reciproc.  Materia (substanţa  şi energia)  se aşează (precum foile de ceapă) şi "îmbrăcă" acest organism biologic , mai mic decât cea mai mică particulă din fizica cuantică - de asta nici nu poate fi dedectat, măsurat nici măcar cu fotonul de lumină).

     Iisis, după cum este codificat în mitologia ei religiosă, a "furat" Soarelui Secretul Vieţii, cu care l-a perpetuat pe Osiris în Horus. "Tradus": cele două principii masculin şi feminin manifestându-se în Cruce, au ieşit din Temporal şi au intrat în  Atemporalul Divin: intrarea Crucii în Cerc, de unde, prin secretul Soarelui, Crucea a ieşit din Cerc, din nou, în Temporal,  ca existenţă a lui Horus perpetuându-l pe Osiris şi Iisis ca manifestare a Crucii.

   "Desenul" simbolului Crucii Egiptene tocmai acest moment "îl surprinde", ieşirea Crucii din Cerc, din atemporal în temporalul spaţiu - timp - mişcare.

Este vorba de legitatea viului biologic creată de Dumnezeu o dată cu Creaţia, în acel fascinant Bing- Bang cosmic,  sau Primul Soare: Soarele Primordial.

(Soarele nostru, ca astru al sistemului solar pământean, este una din "reîncarnările astrale" ale Soarelui Primordial)

     Ieşirea Crucii din temporal şi intrarea în Atemporalul Divin, în nemanifestant, corespunde unei "reintrări" în ceea  ce a fost înainte de Bing-Bang, înainte de manifestarea Crucii, Luminii şi Cuvântului, prin urmare şi înainte de Păcat.

        Spre deosebire de Crucea coptă, cea satanistă este un arhetip din perioada Grădinii Edenului (după cum am arătat deja, Grădina are o vechime temporală de peste două milioane de ani, este deci temporală, dar prin factorul "viaţă biologică", tinde către temporalitatea Bing-Bangului), şi anume, momentul "căderii în Păcat" şi, prin perpetuarea ulterioară a oamenilor, a perpetuării Păcatului în lume. 

Biologic, perpetuarea nu poate fi realizată decât prin ieşirea din temporal. Păcatul nu intră însă în Cerc, în atemporal, dar în momentul când Crucea iese din Atemporalul Divin pentru a perpetua viaţa omului biologic, "antrenează" şi Păcatul care nu se desprinde de perpetuare.

  (Una din ipotezele creştinismului că toată viaţa din univers a fost "blestemată" din cauza Păcatului Omului, nu rezistă acordului dintre teologie şi ştiinţă. A fost respinsă de ortodoxismul românesc, teologia BOR afirmând că viaţa naturii este Sacră şi trebuie respectată ca şi Creaţie Divină, existentă în afara Păcatului).

     Puterea satanistă îşi are originea în Grădina Edenului (unde a ajuns Păcatul, dar de unde a fost alungat o dată cu omul, păstrându-şi, totuşi Puterea), dar nu accede la un Dincolo de Grădina Edenului, în Viul Divin şi atemporal. Puterea satanistă nu ajunge niciodată înainte de  producerea Bing-Bangului cosmic, şi, deci, este limitată doar la materie.

    Desigur, teologia satanistă afirmă că în actul procreerii, Crucea ajunge Dincolo, în Cercul nemanifestant, de unde iese (la fel ca şi în Crucea coptă) dar cu sens inversat, pentru a crea egalul contrar lui Dumnezeu pe Pământ. Sunt mistificări poveştile despre satanism, cum că s-ar crede că diavolul este Dumnezeu pentru ei, sau că Iisus ar fi "Lucifer". În satanism Diavolul şi Dumnezeu sunt forţe egale şi de semn contrar, de unde şi tendinţa satanismului de a crea un Iisus în Antihrist.

    Simbolul Crucii sataniste vizează în principal, egalitatea  între Dumnezeu şi Diavol ca şi contrarii.  Dar totul nu este decât o "ambiţie" pur terestră, a Puterii Păcatului preluată de oameni din Grădina Edenului şi folosită ca atare după Alungarea din Rai.

     Desenul simbolului înfăţişează o cruce inversată. Dar tot o Cruce Inversată este şi Simbolul nearhetipal  cunoscut drept "Crucea Sfântului Petru". Din ignoraţă esoterică, sau - dimpotrivă - prin manipulare propagandistică, politico-religioasă, s-au făcut fel de fel de speculaţii în legătură cu desenul crucii inversate, respectiv între Crucea Sfântului Pentru şi cea satanistă.

    Simbolul Crucii Sfântului Pentru, cu actul de naştere consemnat la moartea prin răstignire cu capul în jos a Sfântului (la cererea acestuia) reprezintă Puterea lăsată omului prin Iisus de a se ridica de la Pământ la Cer, adică drumul invers făcut de Divinitate care, prin şi în Iisus, s-a coborât din Cer la Pământ, unind astfel Cerul cu Pământul. Crucea Sfântului Petru, în umilinţă omenească, este Puterea pontificală a Sfântului Scaun. 

Deci, acelaşi desen poate să reprezinte două simboluri foarte diferite, cum ar fi în exemplul dat, Crucea Sfântului Petru şi cea stanistă. Cea mai eficientă manipulare se realizează în ideea că desenul ar avea Putere şi nu semnificaţia lui esoterică.

     Numai din cele spuse mai sus, deosebim Simboluri cu Puteri foarte diferite în Crucea Solară (a Bing-Bangului universal), Crucea Egipteană ( a vieţii biologice), Crucea Latină (a esoterismului creştin realizat prin abstinenţă), Crucea Sfântului Petru (a parcurgerii drumului invers, de la Pământ către Cer), Crucea satanistă (a inducerii că Dumnezeu şi Diavolul sunt forţe egale şi contrare între ele, şi exemplele pot continua.

      

      Ceea ce ce este important pentru înţelegerea simbolurilor, este că acestea, toate, sunt relevate (Sfântului Petru i-a venit ideea de a cere să fie răstâgnit cu capul în jos, prin Revelaţie Divină), sunt, deci, revelaţii, întocmai ca şi conceptele.

 Iniţial, orice concept "descoperit" de om este o relevaţie a Divinităţii. Dar, spre deosebire de concepte, care sintetizează "fragmente" din Cartea Vieţii prin înţelegerea citirii filă după filă şi integrarea filelor citite într-o Unitate situată în afara omului şi spre benificiul său; Simbolurile realizează Unitatea numai şi numai împreună cu omul. Nu există Simbol în afara Omului.

   Pentru înţelegerea acestui adevăr, imaginaţi-vă o oglindă. Ceea ce se vede din realitatea înconjurătoare în oglindă şi este înţeles, reprezintă "conceptul" .

      Dar atunci când, în imaginea din oglindă apare şi omul, imaginea comună cu omul şi interacţiunea cu el, formează Simbolul.  "Semnul" poate să semnifice o realitatea sau alta (ca în exemplu cu crucile), dar noi nu interacţionăm cu semnul, ci cu realitatea bine definită, cu realitatea semnificată de semn. De aceea, Simbolul trebuie să fie privit, obligatoriu, şi ca o Poartă de intrare într-o anume realitate.
 Prin crucea inversată a sataniştilor se intră într-o anume realitate, iar prin crucea inversată a Sfântului Petru se intră într-o altă realitate (şi ce deosebiri uriaşe sunt între aceste două realităţi exemplificate aici), dar printr-o cruce inversată pur si simplu ca desen, nu se intră nici unde..... 

 

Religiile puternice, mari, (asta însemnând iniţiţi puternici), au declanşat războiele religioase tocmai în scopul dobândirii de Simboluri Sacre de la alte popoare şi-sau religii. 

Am să dau exemplu cel mai spectaculos. Sub motivaţia religioasă a "eliberării Mormântului Sfânt" (cruciadele) s-a ascuns motivaţia esoterică a dobândirii de Simboluri Sacre necreştine, desigur pentru mărirea Puterii Bisericii. Cavalerii Cruciaţi, sau Templierii, au reuşit, prin război iniţiatic, să dobândească o serie de Simboluri Sacre din Orient şi au devenit Stăpâni ai acestora. Masoneria rosacrucienilor, urmaşă testamentară a Templerilor, abundă de Simboluri Sacre orientale, dar iniţierile au fost posibile tocamai pentru că, prin Templeri, au moştenit aceste simboluri.

 Este un exemplu istoric, dar exemple de mică anvergură, izolate şi particulare se pot da cu duiumul.

 În contextul în care din Africa au plecat africani şi s-au integrat civilizaţiei occidentale, ei au pierdut contacul cu religia strămoşească, unii dintre aceştia născându-se în Europa sau America. Uneori nici acces cultural la religia strămoşilor nu au mai avut. Au fost situaţii, când, întâmplător au participat, din curiozitate,  la un ritual religios african (cel mai frecvent ajuns în occident vizează un ritual săvărşit pe un ritm asemănător sambei), un ritual de invocare a zeităţilor, au fost pur şi simplu întrupaţi de acele zeităţi şi au căzut în transă magică. În timp ce alţii, neafricani dar doritori de a intra în contact cu acele zeităţi, se chinuiau de ani şi ani, practicând ritualul, fără să li se întâmple nimic, sau au ajuns pacienţi ai psihiatriei. Asta înseamnă, concret, moştenirea prin sânge a unui simbol.  

       Simbolurile profane ale religiilor, creatoare de cultură, au adus un imens serviciu spiritualităţii omenirii, în sensul înţelegerii omului care îşi desfăşoară existenţa în afara sacrului, din care cauză, după cum afirma şi Eliade, ele trebuiesc atemporalizate şi, înţelese în afara contextului istoric în care s-a produs sacrul .  

    Sacrul nu poate fi abordat decât în dimensiunea lui istorică, pentru că omul care a relaţionat cu sacrul a fost în permanenţă un om istoric şi nu unul atemporal. Prin sacru nu se înţelege divinitatea separată de om ci numai în relaţie cu omul, cu omul concret, cu omul istoric.
 

    De aceea, după Puterea cu care înţelege fiecare PRIMUL SIMBOL, sau, Simbolul Primordial, va putea "descifra" şi relaţiona cu celelate Simboluri Sacre. 

      

                      (Învățături primite de la MAG)