Zile unice

Solstițiul de vară 20 iunie, ora 23:51, 2024

Luna roz sau a căpșunilor, 21 iunie 2024,

 Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh, 23 iunie, 2024

Sânzienele sau Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 24 iunie 2024

Zile cu frecvențe energetice foarte mari. Cât de pregătiți suntem să asimilăm aceste energii va constata fiecare.

-Să zâmbim, chiar un pic forțat. Zâmbetul forțează destinderea mușchilor încordați și vă veți simți mai bine. Focusează-te apoi pe Surâsul interior.

-Tehnica EMDR – mișcarea ochilor lateral, sus-jos, oblic.

-Tehnici de respirație pe nas.

-Gasho și autotratament ReiKi, sau Qigong, Yoga...  

-Lichide, apă-apă-apă ….

Sigur că sunt minunate și afirmațiile pozitive, dar, corpul suportă și el infuziile energetice. Nu numai gândurile noastre, stările noastre pot fi supuse presiunii energetice foarte înalte, ci și corpul.

E nevoie să avem autocontrol cât mai puternic. Fiecare își dă, zilele acestea, examenul la practica de până acum. Informații, ajutor ni s-a dat. Vrem nu vrem, dar noi am ales să fim părtași acestor timpuri.  

Îmi doresc și vă doresc zile în Armonie cu voi înși-vă și cu tot ceea ce există!

 

Puterea din Rusalii

 

De acum înainte vom măsura timpul tot din șapte în șapte zile ,,de după” trecerea Lor: duminica 1, 2, 3….. până la a XXVIII-a după Rusalii. Parcă viul biologic își sună dansul clipelor fiind în Puterea lor.

Măiastre, iele, zâne, şoimane, împărătesele-văzduhului, ursoaice, naiade, driade,  – umblă îmbrăcate în alb. Numirea lor se face după puterea pe care o au. Nu ne este dat, încă, să le cunoaștem numele.

Pământul acesta e binecuvântat spre păstrare: a tainelor, a înțelepciunii, a Puterilor. Acel ,,adânc de memorii” care se zbate dureros în noi. Nerespectând darul din cumpenele cerului nu avem cu ce ne hrăni și întări.

Multe nu se pot încă rosti decât de la suflet la suflet.

Șapte frați, Sân Toaderii și Șapte surori - Rusaliile parcă sunt cerneri de amintiri stelare dintru începuturi când vorbeam direct cu dumnezeirea. Când sfatul înaltelor fețe își avea altarele de odihnă pe pășunile străjuite de glasul munților care încă nu se ridicaseră strajă neamului.

Cu pelin și apă de la nouă izvoare lasă tămăduirea să fie adusă de frații lor.

Doar înspăimântarea pricinuită de alții ne picură otrava slăbiciunilor și fricilor (pelinul stabilizează plinul vieții și înlătură propriile dizarmonii).

Apa vie tămăduiește neîndurările noastre de a lăsa viața să se bucure în noi. Înviindu-ne după măsura înțelegerii pe care o avem.

Au trecut orologii de vremi iar bătaia lor a rămas în timpanele vremelnic ascunse de alte înțelesuri, care au venit cu adormiri de soartă. 

Ielele însă revin, an de an doar/doar ne-or găsi amintirea trează, să aibă cui se destăinui.  

Jocul lor revarsă duh de lumini. Frații lor trec în magie de dans ritualic și, ca să nu le dea de gol, își ascund fețele cu nelipsita năframă. Vai de cel ce o smulge de pe chipul fără întruchipare. Este osândit pe loc. Lege păstrată în sfințenia tainei.

Încerc să gust din clipa prezentului pentru a-mi fi aducere de amintiri din memoria trecutului. Luna e doar jumătate din Puterea ei care, învață trezia din om, să se adune înlăuntrul lui. Grea deprindere.

 Prin sfărâmarea sufletelor am construit atâtea obstacole care ne-au făcut să uităm că magia este în starea și în cuvântul bine rostit.

Las liberă neliniștea sufletul din mine care vede străfulgerările din văzduh.

Dansul lor amețitor va fi vârtejul prin care cerurile, la ceas de zori, se vor deschide și alaiul Frumoaselor va ieși din iele însele dăruindu-se dansului, aninând razele soarelui în hora lor.

Taina zilei nu e pierdută prin spaimele care au săpat neguri de înfiorare în noi. Pârjolul ierbii e doar semnul Puterilor de care nu ne putem, încă, apropia. Iar cei care o fac, dau în rătăcire a minții nemaiputând vre-odată să le uite, rămânând aninați de amintirea săpată în suflet. Puterea lor o arată doar odată pe an și e atât de mare încât corpurile și mințile noastre nu sunt pregătite să primească energiile Măiastrelor.

Înțelesurile din Iele curg amintiri care văd cum caută făpturi pentru a deveni mărturie necuprinsului cărora le sunt martore.

 Dansul străveziu va dezlănțui Puterea trecutului pentru a ne fi pavăză până la împlinirea sorocului.
Văz-duhul vorbește sufletului care îl privește căutând deslușire de înțelepciune. Duhul redă văzului vederea pierdută. Înțelepții au scris și rescris, după hramuri de vremi, multele prefaceri scormonind în litera moartă a hrisoavelor trecute din visterie în visterie.

Pentru Dorul din noi au venit și anul acesta pentru ca văz-duhul să le mai culeagă odată din taine și să umple norii care vor potoli arșița din suflete, încă un timp.

Zânele neamului meu au nume împărătesc din izul florilor.

Cu cât vederea sufletului tău privește frumusețea cu atât vei fi binecuvântat!

Coborârea DUHULUI SFÂNT

 

Izvorul Tămăduirii - Săptămâna Luminată

    Maica Domnului, Oranta-Catedrala Sfânta Vinere din Zalău. Pictor, Petre Botezatu

Prima săptămână după Paști este Săptămâna Luminată. Potrivit credinței populare, în acest interval, de la Înviere până la Duminica Tomei și Paștele Blajinilor, Raiul este deschis.

Este indicat să aprindeţi Lumânarea de Botez în Săptămâna Luminată, mai ales de Izvorul Tămăduirii, pentru că are puteri tămăduitoare pentru copii și familiile lor.

Lunea Albă: băieții udau fetele de măritat iar ele îi cinsteau cu băutură și daruri în Ardeal, Banat, Bucovina. Cine moare în Lunea Alba ajunge-n Rai, nejudecat.

Marțea Albă: nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Pasca rămasă și vin se dau de pomană.

Miercurea Albă: bărbații pot munci la camp, însă femeile nu au voie să muncească pentru a nu se îmbolnăvi de picioare. Se mai spune că nu e bine a lucra, altfel e rău de pureci. Acum este ziua când se ţine „nunta şoarecilor”; cine nu ţine această zi, şoarecii îi vor roade grânele, hainele şi bucatele. Ca obicei, este paparuga sau dodoloiul: se merge la pădure după flori şi buciumei (beţe de alun); se aduc acasă nouă buciumei uscaţi.

Ziua de Joi mai este numită „Joia verde”, „Joia rea” sau „Joile Domneşti”, acestea fiind zilele de Joi de după Paşti şi până la Duminica Mare a Rusaliilor. 

Această zi este ţinută mai cu seamă de femei, pentru ca grindina să nu strice holdele, să nu cheme seceta, pentru boli, şi pentru rodul pomilor. Se dă de pomană peşte, se pomenesc morţii, se pune foc sub pomi contra omizilor; în zori se face focul cu cei nouă buciumei pentru a încălzi sufletele morţilor.

 Are loc Slobozitul Păresimilor, slobozitul ritual al apei pentru morţi: o fată sau băiat, după cum e decedatul femeie sau bărbat, cară 44 găleţi cu apă, apoi se pun două lumânări încrucişate, se aprind la toate patru capetele se pun pe o troacă şi se slobozesc în fântână, pentru apa morţilor.

În ziua de Vineri, zisă Fântâniţa sau Vinerea Scumpă, se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. După Sfânta Liturghie, în toate bisericile se face o sfinţire a apei, zisa „agheasmă mică” (spre deosebire de „agheasma mare” a Bobotezei), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.

După Vinerea Scumpă se dă dezlegare la ploi. În această zi, sunt curățate și sfințite fântânile. Sărbătoarea este respectată şi pentru că alimentează izvorul ploilor, dar şi roadele, „izvoarele“ de orice fel, ale plantelor şi animalelor.

Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun că Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viată.

Sâmbăta Luminată. În această zi nu se îngenunchează, oamenii nu fac mătănii, ci doar se închină. Iisus Hristos nu îi vrea pe oameni în umilinţă, ci să fie drepți, cu suflet curat. 

Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, deoarece morţii vor fi pomeniţi luni, după Duminica Tomei, la slujba specială de Paştele Blajinilor – Rohmanilor.

Prima Duminică după Paşti, numită Duminică Tomei sau Paştile Mici sau Druştele – cele care însoțesc mireasa.

Duminica Tomii este dedicată Sfântului Apostol Toma și pomenirii celor morți. Toma a fost singurul apostol care nu a crezut în învierea lui Iisus până nu a văzut cu ochii lui. Spre deosebire de ceilalți el a început să creadă acest lucru numai după ce a atins rănile Mântuitorului.

Denumirea de Săptămâna Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime, când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte.

                                                                   ***

Tradiția spune că bolnavii care se spală în cu apă sfințită  în Vinerea Scumpă sunt vindecați de boală.

Conform obiceiurilor populare, femeile nu trebuie să facă nicio treaba casnică. În această zi nu se spală și nu se calcă. De asemenea, se spune că dacă respectăm aceste vineri scumpe, pe întreg parcusul anului, avem sufletul, cugetul, curat mereu.

”. În satul vechi, vinerea erau interzise torsul, cusutul, făcutul pânii, spălatul…, femeile satului spunând : ”cine coase vinerea își coase gura, cine toarce își toarce mațele, cine sparge ouă, face culcuș moroilor în casa lor”. Pentru  interdicții dar și ascunderea Puterii reale care ar fi dezvăluit mari taine, unii cârcotași ai satului și cei care aveau interes de a păstra cunoașterea numai pentru ei, spuneau că: ”Vinerea ar face mult rău oamenilor dacă ar putea”.

Există în mitologia românească, ca și în alte mitologii, „fântâni ale tinereții”, a căror apă. dau celui care o bea tinerețe veșnică. Sau „apa vie și apa moartă” cu care este înviat eroul: Harap Alb din basmul lui Ion Creangă. Ucis, își recapătă viața, cu ajutorul apei vii si apei moarte. 

Apa moartă reface integritatea corporală (lut: pământ și apă), iar readucerea la viață se face cu ajutorul Apei vii. În „Povestea lui Harap-Alb” fata Împăratului Roș „repune capul lui Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apa moartă să steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl stropește cu apa vie, și atunci Harap-Alb îndată învie”.

Obiceiurile de la sate spun că sărbătoarea se ţine pentru mântuirea sufletelor şi că la Izvorul Tămăduirii curge singur untul de lemn, cu care se pot tămădui multe boli.

Puterea Apei acestei zile a continuat prin Maica noastră, cea dătătoare nouă de Veșnicie !!!

               Să fie Izvor de Tămăduire tuturor!