Focul Kundalini și Simbolul Șarpelui

            Mai lunecos ca argintul viu, atingând Adâncimi de Dincolo de orice profunzime a gândirii dar şi  ridicându-se la Înălţimi de Dincolo de orice înălţare a fiinţei  -  cea mai dificilă Putere de Stăpânit - Simbolul Sacru Al Şarpelui poate fi înţeles mai degrabă prin Anti-Simbolistica sa, un demers care poate trezi intuitivitatea  doritorului de iniţiere în această putere.

     Fără supărare, dar circulaţia „modernă” a semnului îşi are izvorul în numeroase dispute între diferiţi ,,ezoteriști” cu pretenţii de  popularizare a esoterismului, vizând caracterul malefic, sau, dimpotrivă, benefic al „Frăţiei Şarpelui”. Azi, mai mult ca oricând, incultura unora, ignoranța altora (dar care au ,,sete” de afirmare, sau manipulare ) se afişează învăşmântată în straie misterioase, iar nedigestibilitatea ideilor  se prezintă ca fiind accesibilă doar „iniţiaţilor”. Efectul nu s-a lăsat aşteptat: manipularea minţilor se întoarce împotriva manipulatorilor care ajung astfel să se automanipuleze pe sine, cerc din care nu mai au scăpare nici manipulaţii nici manipulatorii. Dar nu e bine, nu e rău: înveți din toate! Din ignoranță se poate ieși la Lumină din autosuficiență însă ...

        În cazul Şarpelui, drumul invers nu mai este practicabil deşi Puterea lui se află în asociere cu orice  putere de Viaţa, Moarte şi Magie. Întoarcerea lui spre sine (Şarpele care îşi mănâncă coada – celebrul Ouroboros), „atrage” iniţiatul într-o capcană pe care singur şi-o sapă, pentru că oricum ar merge ritualic, se trezeşte închis în propriul CERC, prizonierul propriei sale puteri, iar Puterea Reală a Şarpelui rămâne afară din CERC.  

Doamne, și câtă informație despre acest aspect nu avem noi, trăitorii de aici despre Această Putere !!!

Făcând mereu legătura între Cer şi Pământ despărţindu-le totodată între Adânc şi Înalt, între bărbat şi femeie, între contrarii sau lucruri deosebite unul faţă de cealalt, întorcând drumul cercului să fie spirală sau împletind puterea minţii cu a inimii,  Puterea Şarpele desparte Răul de Bine creind iluzia că le ţine împreună.  Fascinează şi inspiră teamă!

              Pentru că abordarea unitară a Şarpelui nu poate fi realizată decât intuitiv, voi da exemple de folosire a puterii lui în diferite situaţii.

            În Numeri 21 din Biblie, se aminteşete de un episod: o revoltă a adepţilor lui Moise din perioada exodului, în care aceştia s-au întors împotriva Iniţatului şi a lui Dumnezeu, iar Domnul a trimis şerpi veninoşi asupra lor, mulţi dintre ei murind. S-au rugat de Iniţiat să-i ierte şi să-l roage pe Dumnezeu să-i salveze de acei şerpi, iar Domnul i-a zis lui Moise: Fă un şarpe, pune’l pe un stâlp şi oricine se va uita la acel Şarpe, dacă a fost muşcat, va fi în viaţă. Moise a făcut un şarpe de bronz, şi toţi cei muşcaţi de şerpii veninoşi, dacă se uitau la Şarpele de bronz rămâneau în viaţă.

     La prima vedere, gestul lui Moise pare un act de idolatrie poruncit chiar de Dumnezeu, dar asta este imposibil datorită interdicţiei ca poporul lui Moise să aibă idoli. Prin Urmare, Şarpele de Bronz, ca  simbolistică sacră, este un ANTI_IDOL şi un remediu împotriva recăderii în Păcat.

     Întoarcerea împotriva lui Dumnezeu, este considerată de Divinitate ca o recădere în Păcatul Original. Renunţarea la Divinitate şi acceptarea condiţiei inferioare, material-muritoare a omului, în esoterism se traduce aşa: nu ai voie să te întorci din drumul magic! Conştientizarea gestului nefast s-a realizat prin trimiterea de şerpi veninoşi (într-un alt loc din Biblie, cine s-a întors să privească în spate s-a transformat în stană de sare) şerpi care au materializat efectul gestului: moartea prin înveninare.

   Deci nu muşcătura veninoasă a şarpelui este cauza morţii (cu toate că veninul poate fi un remediu), ci Ieşirea din Sacru cauzează moartea. În acest caz, şarpele veninos este „instrumentul”, sau Puterea care desface legătura dintre sacru şi profan la cererea omului – prin manifestarea liberului său arbitru -, pentru ca prin Şarpele de Bronz Iniţiatic să se refacă din nou o legătură. Acest episod (cu dublă valoare, de eveniment istoric dar şi esoteric) aduce clarificări despre natura Acestei Puteri, a Şarpelui.      

Dacă în evenimentul biblic cu ispitirea Evei, se vorbeşte numai de natura sacră a Şarpelui, în episodul lui Moise natura Puterii este duală ca acţiune: una terestră, materială (şerpii veninoşi) şi alta sacră (Şarpele de bronz), dar ambele acţiuni sunt ale aceleiaşi Puteri. Prin asta, Moise – iniţat în Egipt de Nefertiti – demonstrează că Puterea Şarpelui poate acţiona atât pe plan sacru cât şi pe plan terestru, material, dar nu are voinţă proprie, nu este deci zeitate, ci doar Putere prin care se poate face legătura dintre sacru şi profan (materie) şi, tot prin această Putere se poate desface legătura.

    Nu întâmplător, simbolul medicinei clasice este tot un şarpe, eronat interpretat aici ca „înţelepciunea medicilor” . Simbolul Şarpelui medical se referă la „remediu”, întocmai ca în episodul lui Moise. Abuzul de sacralitate (fie că se abuzează de bunăvoinţa sacrului ajungându-se până la desconsiderarea lui, fie că se suprasolicită bunăvoinţa sacrului) conduce la boală şi moarte – precum muşcătura şerpilor veninoşi ai lui Moise – iar remediul este „veninul iniţiatic” (Şarpele de Bronz) – medicamentul administrat ca antidot la boală.

 Boala omului este ieşirea lui din sacralitatea naturii, ceea ce însemnă intrarea  în moartea biologică şi asta este posibil doar folosindu-se Puterea Şarpelui, iar prin „antidot”, tot folosind Puterea Şarpelui, se reface legătura cu sacrul naturii, adică, se întoarce drumul dinspre Moarte spre Viaţă. Asta este simbolistica şarpelui medical.

     În zona spirituală a Upanishadelor, Puterea Şarpelui este percepută mai complex sub denumirea de Akasha cosmic, Puterea care face legătura între elemente deosebite unele faţă de altele.

   În această zonă esoterică, existenţa celor patru elemente primordiale (pământ, aer, apă şi foc) – din care a rezultat lumea terestră, materială, dacă sunt „legate” una de alta prin Puterea ascensională, formează un al cincelea  element numit Akasha. (În teoria sistemelor – inspirată de aici - se traduce aşa: daca unim mai multe elemente într-un întreg, întregul rezultat va avea o calitate în plus faţă de suma calităţilor părţilor care l-au compus, adică, a apărut un Akasha „terestru” – pentru că Puterea Şarpelui se manifesta, cum am zis, în materie ca şi în sacru -, sau ca denumirea ştiinţifică, „emergenţa” care este „deasupra” părţilor, rezultatul unei „ascensiuni” a materiei.

      În zona esoterică a Upanishadelor, combinaţia, realizarea, unei legăturii iniţiatice (sacre) între cele patru elemente (foc, apă, aer şi pământ) duce la manifestarea Duhului – adică, Akasha sau al cincelea element – fără de care nu există suflet, spirit sau magie. Abia împreună cele cinci elemente pot duce la schimbări pozitive pe Pământ.

   Aici se produc cele mai mari confuzii şi dispute teologice sau esoterice, „încurcându-se” planul terestru cu cel sacru. „Akasha”, ca al cincelea element, reprezintă „Legătura dintre cele patru elemente în sens ascensional”, chiar „Legătura” este al cincelea element, şi nu este Duhul, sau Sufletul, sau altceva. Fără această „Legătură ascensională, către sacru, a elementelor” nu se poate manifesta Duhul sau Magia. Interpretarea eronată care se face aici vizează „apariţia” Duhului ca urmare a „legăturilor magice” dintre părţi, de unde şi „consistenţa” că  Şarpele ar fi o entitate.

Puterea Şarpelui  este o Putere în sine, dar se referă strict la PUTEREA de a LEGA  SAU DEZLEGA ALTE DOUĂ PUTERI şi nu este a cuiva anume ci a celui care posedă această putere (transmisă prin Inițiere de la Maestru la discipol sau în alte moduri care nu sunt încă de explicat pentru că și așa există multe ,,turbulențe ezoterice”).

   Spre deosebire de planul sacru, pe plan terestru legătura dintre părţi este chiar ceea ce apare în plus la întreg faţă de părţi. Aici, în materie, Akasha este în acelaşi timp „legătură” şi Acel ceva în plus faţă de părţi, şi poate conduce atât la schimbări pozitive pe Pământ, cât şi negative. Desigur, şi aici intervine obligatoriu Puterea Şarpelui, cu precizarea că în materie, această Putere rămâne în rezultant (de unde şi capacitatea ulterioară (a materiei) de a se recombina mereu) respectiv, interpretarea unora că această putere ar fi, din această cauză, malefică.

   În gnosele akashe, Akasha reprezintă punctul de ascendenţă a pentagramei sau, în abordarea spaţială, a celor patru elemente, Pământul este Nordul, Focul este Sudul, Aerul este Estul, iar Apa este Vestul, situaţie în care Akasha este „Centrul” 

    Prin urmare, Simbolul Şarpelui vizează în fapt Celelalte Simboluri şi posibila legătură dintre acestea, decât un simbol în sine.  El nu este o POARTĂ, ci legătura care poate să existe între PORŢI.             

                   Problema cunoaşterii

     Cea mai spinoasă problemă a simbolisticii şarpelui, este Învăţarea Cunoaşterii acestuia, cum să-l cunoaştem.

     După Sfântul Augustin, cuvintele semnifică de cele mai multe, alte cuvinte, nu transmit idei, cunoaştere. 
De aceea, mai spune Iniţiatul, „cuvintele au numai rostul de a ne readuce nouă înşine ceva în minte” Deci, ceea ce numim „învăţare” este predania lăuntrică a adevărului” (intus veritate). Tot ceeace este semnificat prin cuvânt, era dinainte în câmpul cunoaşterii noastre, semnele – rostite sau scrise – nefăcând altceva decât să ni le reamintească, deoarece adevărul se află deja în noi. 

  Mai „băbeşte” exprimat, logica înşiruirii de cuvinte poate conduce la  altă logică nu la învăţare, nu la cunoaştere, dar harul celui care înşiruie cuvintele, (le scrie sau le rosteşte) poate trezi sau nu, „amintirile” în mintea celui care ascultă sau citeşte. De aceea toate adevărurile pe care le înveţi, ţi se par că le-ai ştiut dintotdeuna. Pentru că aşa şi este. Numai prin logică, nu putem învăţa ceva, nu putem dobândi cunoaştere.

Despre Kundalini

        În primul rând: Focul Kundalini este altceva de cât Şarpele Kundalini.

   Focul Kundalini este o energie, mai precis, o bioenergie a sexualităţii şi trebuie privită separat. A fost prea puţin studiată sau interpretată esoteric.

   Această bioenergie a sexualităţii poate creşte prin două tipuri de ritualuri: cele din practicarea abstinenţei sau călugărieri sau cele rezultate din Misterele lui Iisis sau Dionisos-Backos - Zeița Sânzienelor. 

   Pierderea controlului asupra acestei bioenergii, produce „boala zen” – sau, în termeni moderni, o mare prăbuşire psihică.    Controlul asupra acestei bioenergii se realizează prin una dintre manifestările Puterii Şarpelui, şi anume aceea de a face legătura între lucruri deosebite unul faţă de altul. În cazul acestei bioenergii, controlul se realizează prin legătura dintre minte (concentrare) şi inimă (suflet, a simţi prin inimă).

Prin concentrare şi contemplare interioară, concomitent combinate se realizează controlul asupra acestei bioenergii sexuale sau a focului kundalini,  energie care se simte şi poate fi dirijată. Deci, această energie poate fi simţită efectiv, în urma legăturii dintre minte şi inimă.

     Spre deosebire de Focul Kundalini, Şarpele Kundalini se referă la un sistem filosofico-religios, care presupune aducerea focului kundalini, a acestei bioenergii, în chakrele trupului biologic omenesc, pentru intensificarea activităţii acestora – cu efectele descrise de practicieni. Şi cu cât focul kundalini este mai mare, cu atât şi efectele lui în chakre este mai intens: chakrele îşi intensifică activitatea.

     Practicarea acestui sistem fără ascensiunea prin Akasha, sau greşit folosit sistemul religios,  conduce la boală.

Se face confuzie între „urcarea” focului kundalinii din chakră în chakră cu ascensiunea Aksha, către Dumnezeu.

  Popularizarea esoterismului focului kundalini de către neiniţiaţi în yoga, arte marţiale, sau, mai de pe la noi, a Rugăciunii Inimii din practiga călugărilor ortodocşi, conduce la mari confuzii.

 Şi esoterismul Rugăciunii Inimii ortodoxe şi  Yoga Kundalinii budist se bazează pe controlul asupra bioenergiei sexuale (prin concentrare şi interiorizare a sufletului se simte această bioenergie sexuală) dar sistemul filosofico-religios diferă mult. Şarpele Kundalini este o practică budistă, a chakrelor, pe când Rugaciunea Inimii racordează direct controlul focului kundalini la Akasha.

     Deocamdată, închei aici cu Şarpele. …..deşi mai sunt încă foarte multe de spus. Dar în esenţă, Puterea Şarpelui nu este o energie, nu este o entitate ci capacitatea de a face legătura între contrarii, între lucruri deosebite unul faţă de altul, face legătura şi desparte Cerul de Pământ, bărbatul de femeie, Răul de Bine….

   Cu această Putere a Şarpelui omul se naşte iar învăţarea folosirii ei se poate face numai după sfaturile Sf Augustin: Sufletul Ştie Tot, trebuie doar să-şi amintească…..    

                                                                          (Invățături primite de la Mag)