Translate

vineri, 24 aprilie 2020

Izvorul Tămăduirii - Săptămâna Luminată


    Maica Domnului, Oranta-Catedrala Sfânta Vinere din Zalău. Pictor, Petre Botezatu


Prima săptămână după Paști este Săptămâna Luminată. Potrivit credinței populare, în acest interval, de la Înviere până la Duminica Tomei și Paștele Blajinilor, Raiul este deschis.

Este indicat să aprindeţi Lumânarea de Botez în Săptămâna Luminată, mai ales de Izvorul Tămăduirii, pentru că are puteri tămăduitoare pentru copii și familiile lor.


Lunea Albă: băieții udau fetele de măritat iar ele îi cinsteau cu băutură și daruri în Ardeal, Banat, Bucovina. Cine moare în Lunea Alba ajunge-n Rai, nejudecat.


Marțea Albă: nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Pasca rămasă și vin se dau de pomană.


Miercurea Albă: bărbații pot munci la camp, însă femeile nu au voie să muncească pentru a nu se îmbolnăvi de picioare. Se mai spune că nu e bine a lucra, altfel e rău de pureci. Acum este ziua când se ţine „nunta şoarecilor”; cine nu ţine această zi, şoarecii îi vor roade grânele, hainele şi bucatele. Ca obicei, este paparuga sau dodoloiul: se merge la pădure după flori şi buciumei (beţe de alun); se aduc acasă nouă buciumei uscaţi.


Ziua de Joi mai este numită „Joia verde”, „Joia rea” sau „Joile Domneşti”, acestea fiind zilele de Joi de după Paşti şi până la Duminica Mare a Rusaliilor. 

Această zi este ţinută mai cu seamă de femei, pentru ca grindina să nu strice holdele, să nu cheme seceta, pentru boli, şi pentru rodul pomilor. Se dă de pomană peşte, se pomenesc morţii, se pune foc sub pomi contra omizilor; în zori se face focul cu cei nouă buciumei pentru a încălzi sufletele morţilor.
 Are loc Slobozitul Păresimilor, slobozitul ritual al apei pentru morţi: o fată sau băiat, după cum e decedatul femeie sau bărbat, cară 44 găleţi cu apă, apoi se pun două lumânări încrucişate, se aprind la toate patru capetele se pun pe o troacă şi se slobozesc în fântână, pentru apa morţilor.


În ziua de Vineri, zisă Fântâniţa sau Vinerea Scumpă, se sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin. După Sfânta Liturghie, în toate bisericile se face o sfinţire a apei, zisa „agheasmă mică” (spre deosebire de „agheasma mare” a Bobotezei), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.


După Vinerea Scumpă se dă dezlegare la ploi. În această zi, sunt curățate și sfințite fântânile. Sărbătoarea este respectată şi pentru că alimentează izvorul ploilor, dar şi roadele, „izvoarele“ de orice fel, ale plantelor şi animalelor.

Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun că Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viată.


Sâmbăta Luminată. În această zi nu se îngenunchează, oamenii nu fac mătănii, ci doar se închină. Iisus Hristos nu îi vrea pe oameni în umilinţă, ci să fie drepți, cu suflet curat. 

Este singura sâmbătă în care nu se face parastas, deoarece morţii vor fi pomeniţi luni, după Duminica Tomei, la slujba specială de Paştele Blajinilor – Rohmanilor.



Prima Duminică după Paşti, numită Duminică Tomei sau Paştile Mici sau Druştele – cele care însoțesc mireasa.
Duminica Tomii este dedicată Sfântului Apostol Toma și pomenirii celor morți. Toma a fost singurul apostol care nu a crezut în învierea lui Iisus până nu a văzut cu ochii lui. Spre deosebire de ceilalți el a început să creadă acest lucru numai după ce a atins rănile Mântuitorului.

Denumirea de Săptămâna Luminată, explică teologii, provine de la un obicei practicat în vechime, când Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte. Cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşte.

                                                                   ***
Tradiția spune că bolnavii care se spală în cu apă sfințită  în Vinerea Scumpă sunt vindecați de boală.

Conform obiceiurilor populare, femeile nu trebuie să facă nicio treaba casnică. În această zi nu se spală și nu se calcă. De asemenea, se spune că dacă respectăm aceste vineri scumpe, pe întreg parcusul anului, avem sufletul, cugetul, curat mereu.

”. În satul vechi, vinerea erau interzise torsul, cusutul, făcutul pânii, spălatul…, femeile satului spunând : ”cine coase vinerea își coase gura, cine toarce își toarce mațele, cine sparge ouă, face culcuș moroilor în casa lor”. Pentru  interdicții dar și ascunderea Puterii reale care ar fi dezvăluit mari taine, unii cârcotași ai satului și cei care aveau interes de a păstra cunoașterea numai pentru ei, spuneau că: ”Vinerea ar face mult rău oamenilor dacă ar putea”.

Există în mitologia românească, ca și în alte mitologii, „fântâni ale tinereții”, a căror apă. dau celui care o bea tinerețe veșnică. Sau „apa vie și apa moartă” cu care este înviat eroul: Harap Alb din basmul lui Ion Creangă. Ucis, își recapătă viața, cu ajutorul apei vii si apei moarte. 

Apa moartă reface integritatea corporală (lut: pământ și apă), iar readucerea la viață se face cu ajutorul Apei vii. În „Povestea lui Harap-Alb” fata Împăratului Roș „repune capul lui Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, toarnă apa moartă să steie sângele și să se prindă pielea, apoi îl stropește cu apa vie, și atunci Harap-Alb îndată învie”.

Obiceiurile de la sate spun că sărbătoarea se ţine pentru mântuirea sufletelor şi că la Izvorul Tămăduirii curge singur untul de lemn, cu care se pot tămădui multe boli.

Puterea Apei acestei zile a continuat prin Maica noastră, cea dătătoare nouă de Veșnicie !!!

               Să fie Izvor de Tămăduire tuturor!




sâmbătă, 18 aprilie 2020

Învierea- sărbătoarea aprinderii Luminii Hristice




Invierea - Pictura părintelui Arsenie Boca

Doar așa poate avea loc Învierea Hristorului din noi. Pictura părintelui explică tot. Cu sufletul știm fiecare dar lăsăm mintea să explice, să caute ipoteze sau să se ia după cei care „știu a explica”. Religiile au existat dintotdeauna și vor mai fi. Toate s-au bazat pe fapte reale, petrecute în vremi imemoriale, care au fost „salvate” prin diverse interpretări și practici, cărora din două în două mii de ani, le mai dăm una.

Sărbătorile noastre sunt legate de ritmurile Naturii și de cele cosmice. Dintotdeauna!

Modul de calcul al datei sărbătorii Paștelui creștin  Data celebrării Paștilor are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului.

Paștile se serbează în duminica imediat următoare primei Luni Pline după Echinocțiul de primăvară. Precedat întotdeauna de Duminica  Floriilor. După 40 zile (șase duminici) de la Paști urmează Înălțarea ( joi, 28 mai, anul acesta). Iar după șapte duminici urmează pogorârea Duhului Sfânt, cincizecimile sau Rusaliile.
Apoi se începe numărarea duminicilor ( anul aceste 7-8 iunie) Rusaliilor până la nașterea Domnului( 25 dec.).

Ritmurile cosmice pe care Natura dintotdeauna le-a avut, ne-au dus la diverse conștientizări, interpretări. Ritmurile noastre umane, pare că a fost nevoie să fie „îndrumate”. Și necesar! Pentru că nu prea facem un efort de a ști, ci doar de a ne informa prin preluarea „învățăturilor”.

Anul acesta este un Paști special. Motivele?! Încă nu le cunoaștem, chiar dacă le „știm”. Motivații sunt, încă prea multe și dureroase.

Credința Sufletului nu depinde de nimic din afara noastră. De două mii de ani ni se spune să ne retragem în „cămăruța Sufletului”, a iubirii și acolo să ne rugăm. Vrem ceva din afară.

Ne pregătim „candelele cu ulei” pentru a fi aprins fitilul care va ilumina întunericul din noi?! Știm ce înseamnă asta?!  Sunt convinsă că vom afla cât de curând.
O sfântă sărbătoare nu poate avea loc fără Sufletul nostru. Participarea poate fi colectivă sau individuală. Avem șansa, acum, de a fi practicanți ai misterului Invierii. 

Priviți pictura ÎNVIERII și Sufletul va ști. Retrage-te în cămăruța Sufletului unde să privești această icoană:


N.B. sigur că m-am folosit, și eu, de metafore pentru a spune celor care știu. 

„Paștele (latină paschaebraică פסח, pronunțat pessach pentru Paștele evreiesc,ebraică פסחא, în forma aramaică, pronunțată pascha pentru Paștele sau Paștile creștine; greacă Πάσχα) este o sărbătoare religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în iudaism și creștinism. Unele obiceiuri de Paști se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice, atingând astăzi o mare diversitate culturală, în funcție de particularitățile religiei adoptate.
Etimologie

Cuvântul Paști provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Termenul ebraic de Paști a trecut prin forma lui aramaică - Paskha פסחא (folosită până azi în ebraică pentru a denumi Paștile creștine) în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creștină, adică patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele evreilor din anul 33. Obiectul sau motivul Paștilor creștine a devenit cu totul altul decât al Paștilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Isus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică.

O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferință (în greacă πάσχω (páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:
  • germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarunōstarūn (formă la plural)
  • engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: esterestre din engleza veche: ēasterēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora.
Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci

Modul de calcul al datei sărbătorii Paștelui creștin  Data celebrării Paștilor are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Astfel, Paștile se serbează în duminica imediat următoare primei Luni pline după echinocțiul de primăvară.


Durata
Paștile creștine au o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de Paști) și sărbătoarea Înălțării Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele 3 din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Pa%C8%99ti



Obiceiuri: 

Bătrânii spun că din primul ou ciocnit în ziua de Paști trebuie să mănânce toți membrii familiei, pentru a fi întotdeauna împreună;

Dacă ai ciocnit un ou cu două gălbenușuri în prima zi de Paști, pregătește-te de nuntă. O vorbă veche din bătrâni spune că ai să te însori foarte curând;

În mai multe sate din Moldova, tradiția cere să ne spălăm pe față cu apa dintr-un vas în care au fost puse flori, bani și un ou roșu. Se zice că astfel vom fi rumeni precum oul roșu, bogați și sănătoși. Potrivit aceluiași obicei, cel care se spală ultimul din acest vas ia banii;

Bucovinenii ciocnesc ouăle încondeiate „cap cu cap” în prima zi de Paști. Abia din a doua zi ei le ciocnesc și „dos cu dos”.

În unele sate moldovenești se spune că cel al cărui ou nu se sparge de Paști își va găsi sfârșitul înaintea celuilalt. Pe de altă parte, dacă spargi oul, vei fi voinic tot anul;

O altă tradiție de pe malurile Prutului cere ca oul de Paști să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum;

În Bucovina, fetele tinere merg la biserică în noaptea de Înviere și spală limba clopotului cu apă neîncepută. Apoi, în zori, fetele se spală pe față cu această apă fiindcă astfel le-ar face mai atrăgătoare pentru flăcăii din sat;

În mai multe zone din Moldova oamenii pun dimineața un ou roșu și unul alb într-un vas cu apă. Apoi se spală cu apa acea se dau pe obraji cu cele două ouă, lăsând apoi câte o monedă în acel vas. Cei care fac astfel vor avea obrajii rumeni și pielea albă precum cele două ouă, tot anul;

La întoarcerea acasă, cel care aduce Lumina Sfântă de la slujba de Înviere trebuie să facă o cruce din fum pe grinda ușii, pentru ca toată gospodăria să fie protejată de rele;

În multe sate din dreapta Prutului, tinerii iau toaca din biserică și o duc în cimitir, unde trebuie să o păzească. Dacă aceasta e furată, trebuie să dea o petrecere în cinstea hoților.

În unele localități de munte din Vrancea, există tradiții numite „vălăritul”, „scrânciobul” sau suratele.
Vălăritul este un obicei din a doua zi de Paşti, când grupuri de flăcăi se organizează şi merg  la fetele bune de măritat, unde aleargă după acestea prin curţi şi prin livezi, până le prind.

 „Vălăritul s-a practicat pe Valea Putnei şi Zăbalei iar în prezent îl găsim mai ales la Năruja şi Nereju. Aici au loc întreceri pe cătune care se rezumă la fixarea unei pietre iar cel mai voinic dintre băieţii buni de însurătoare, care ridică piatra deasupra capului, este numit şeful cetei şi candidează la mâna unei fete de măritat. 

Practic, fiecare cătun din localitate îşi desemnează în urma acestor întreceri câte un voinic, iar în final, din întrecerea celui mai puternic se alege Vălarul. Acest obicei are câteva sute de ani iar unul dintre simbolurile specifice este un steag alb cu flori şi busuioc.

Prin acest obicei, flăcăii îşi fixează ca obiective fetele care trebuie vizitate şi merg pe rând la ele. Aici se salută cu părinţii fetelor, care îi primesc, îi ospătează şi încing un joc cu fata, care nu ezită să se ascundă înainte de a fi jucată.

Dacă părinţii acceptă flăcăul, atunci urmează şi o a doua întâlnire şi fixează nunta în toamnă. Practic, vălăritul e un fel de logodnă”. După ce termină de umblat prin tot satul, se strâng iarăşi la o casă unde s-au adunat şi ouăle cu celelalte daruri strânse şi le împart între ei, mâncând şi petrecând împreună, până după amiază la vremea horii când se duc la joc. 

La rândul său, scrânciobul are loc tot în a doua zi de Paşte şi adună laolaltă toţi locuitorii satului care asistă la datul în leagăn al tinerelor fete. 

Leagănul, numit şi „dulap” sau „scrânciob”, este construit de tinerii feciori pentru fetele pe care le curtează. Acestea îi răsplătesc pe flăcăi pentru truda lor cu ouă roşii, pe care le ţin în sân sau în buzunare.

Se spune că cei care au fost daţi în scrânciob îşi vor îndeplini visurile, vor avea un an bogat şi vor trece mult mai uşor peste greutăţi. După zilele de Paşti, scrânciobul era dezmembrat şi depozitat de către flăcăul care se ocupase de instalarea lui şi nu se mai folosea decât anul următor la hora de Paşte”. Eugen Stoianof






miercuri, 28 februarie 2018

„Omul - perla Creației”




Omul este perla Creației!
A Creației de pe planetă, din sistemul solar, galactic?! 





Cel puțin 12 seminții stelare ne sunt rude. Avem ADN-ul lor, rezonăm, ne asemănăm în diferite etape ale vieții, cu ei. Sunt planete care au 2-3 șiruri de ADN-uri. Nu suntem doar o simplă bancă de date genetice. Am fost creați pentru a folosi și a evolua, perfecționând, ceea ce am primit. Punând în rezonanță ceea ce am primit. Un aspect demn de reținut. ZODIACUL ne spune Constelațiile care ne supraveghează acum. Poate, cu îngrijorare. Dacă stricăm bunătate de material genetic, aflat în noi și facem cine știe ce trăznăi de ne știu și alte Galaxii?!

Suntem Spirite care au îmbrăcat haina Sufletului apoi pe cea a trupului. Structurile corpurilor determină rezonanța cu Constelațiile. Se spune că Timpul nu există în nivelurile mai înalte ale Spiritelor. Se confirmă că și primii pământeni trăiau destul de multe sute de ani. Chiar și peste 1000 de ani. In timp, ni s-a redus drastic durata de ședere aici. Trăim tot 1000 de ani, dar secvențial. Venim 20-50 sau 70 și gata. Plecăm.

Cred că la Începuturi eram cei mai perfecți visători din cel puțin cinci, dacă nu din zece galaxii. Puteam admira o floare, zborul unei păsări și 700 de ani din cei 1000. Mai dormeam, mâncam... și trecea timpul. Dar, am venit aici pentru a perfecționa structurile energe(ne)tice adunate din multe Constelații, nu?! Și nu prea semăna a Evoluție, starea noastră de încântare! Decizia a fost luată: s-a scurta timpul de ședere.

Când nu suntem aici, împreună cu Ghizii- care sunt neutri /neutri, ne facem planul de învățare pe care să-l punem în aplicare. Știu, putem conduce o mașină, chiar dacă nu știm să o reparăm. Problema e, că dacă avem un accident în a învăța ce avem de făcut, revenim până devenim maeștri, pentru a putea preda și altora. Sigur, mașina o putem duce la servis. Noi... plecăm la Ghizi.

Ni s-au dat și ajutoare. Acum mulți ani, am auzit o poveste de m-am îndoit de seriozitate persoanei respective. Cred că bănuia atitudinea mea (de atunci), dar, respecta un plan, o înțelegere. Așa că mi-a spus-o, uitându-se întrebător, să vadă dacă nu cumva mi se pârlesc neuronii.

Mi-a povestit: „S-a așezat tăcut lângă mine, pe o bancă în parc. Recunosc că eram abătut. I-am simțit prezența care treptat mă copleșea. Parcă emana o forță care creștea cu cât trecea timpul. Când a vorbit, m-au trecut fiori din cap până în picioare. Avea o voce gravă, joasă, cum nu mai auzisem. Ca din partea cea mai joasă a Iadului! ( a zis altfel). Mi-a propus să fac parte din cei care primesc Ințelepciune. Mi-a spus numele lui.  E un nume de Arhanghel cunoscut ca Înger de Lumină. La care mulți credincioși se roagă. Numai că el mi-a spus că este Înger de Ințelepciune. Asta le dăruie oamenilor. Dar e un Înger de Întuneric”.

Cred că reticența mea de atunci, e de înțeles. Inger de Lumină dar lucrează cu Intunericul. M-a luat cu frisoane! Nici dacă spunea că a vorbit cu Satana în persoană nu mi se părea mai anapoda.

Au trecut anii. In timp m-am convins de ENORMA lui Înțelepciune. Știa totul, avea toate răspunsurile. Calm, puternic, uneori prea repezit pe cei care dădeau dovadă de o ignoranță de neclintit.

Și treptat am început să pun întrebări și altora. Și da, îmi spusese adevărul. Așa cum a fost ascuns de cei care doreau să se folosească numai ei de îndrumarea Arhanghelului. Și ceea ce aflam că e „rău”, că e „de la satana” a căpătat alte sensuri. Numai bune de descifrat tainele ascunse ... Și lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și ascunderea lui sub forma inducerii fricii, a început să capete alt sens.
Nu este starea mea, nu e lupta mea. Nu e ocazia de a intra în bucluc, cu orice chip, cu forțe pe care nu le văd, cu atât mai mult să le și sprijin în treburile lor. Să le judec din considerente pe care alții le hotărăsc.

 Fiecare structură umană de putere  își crează un adevăr și-l implementează prin diferite metode, in funcție de evoluția omenirii. Dar, prin frică, pentru a supune Sufletul omului, dându-i doar impresia că e spre binele lui, poți întârzia multe.  Pentru că responsabilitatea omului era doar de ascultare. Propria răspundere la asta se reducea: ascultare! 
Partea bună: s-a implementat sâmburele Conștiinței la nivel de mase. Face parte din evoluție. 


Și am aflat altă poveste. Ca să ne descurcăm aici, pe planetă, vin cu noi și Îngeri de lumină, care să ne îndrume, să ne aline. Dar vin și acești Ingeri, ai Ințelepciunii, să ne ajute a pune în practică învățăturile necesare. Avem atâta nevoie de a fi Ințelepți!  Eiii! dar au aflat pe parcurs, că inerția e o mare capacitate a oamenilor. Le place să evolueze foarte, foarte  încet. Ce să fac, sunt blândă cu cei din jur. Măcar eu! 

E și un motiv: noaptea galactică e pe sfârșite. Și Zorii de Zi (când cei doi Sori, al nostru și al Galaxiei, au fost în aliniere), ne găsește, încă, somnoroși. Am vrea să mai dormim, dar strălucirea din jur, începe să ne ademenească. Începe Ziua și .... avem de lucru!



Se tot pomenește de celebrul Lucifer care a fost demonizat, la fel ca și Lilith, mai târziu, ce e drept. Lucifer, care „căzând” împreună cu alți îngeri, nu au avut altceva mai bun de făcut, decât să învețe oamenii metalurgia, arta de a prelucra metalele, arme dar și brățări și bijuterii, etc., să le facă munca și viața mai ușoară. Și plăcută! Ba pe femei le-a învățat cum să aibă grijă de ele, să se machieze ( se poartă și în zilele noastre această Artă. Oare creatorii de modă știu de unde se trage meseria lor, atât de bănoasă?!). 

Li se reproșează că au avut și  urmași. Oare genele urmașilor au moștenit ințelepciunea tatălui și frumusețea mamei?! Normal, așa spune știința. Mai sunt și excepții, desigur. Oare, chiar ne-a făcut un rău?! Magia învățată de ei, pare a fi știința din ziua de azi. Nu fie cu supărare nimănui!

Alții spun că, sătui să stea după poftele oamenilor de a nu face prea multe, Îngerii Ințelepciunii, s-au apropiat prea mult de oameni, de Materie, ca să-i facă mai rapizi în a învăța. Și electromagnetismul Materiei, i-a făcut să uite, și pe ei,  pentru ce erau aici. Au plătit pentru asta. Au trebuit să se încarneze ca oameni.

Ingerii însoțitori, care erau sub comanda Arhanghelului Mihail, au intervenit și ei, pentru a-i îndepărta pe Ingerii Înțelepți, de oameni. Așa fusese înțelegerea: ajutăm oamenii, dar nu ne amestecăm în evoluția lor decât când e mare, mare nevoie. Așa că au vrut să îi îndepărteze de noi, să nu încalce pactul. Liberul Arbitrul oamenilor.  Numai că, și ei au fost atrași de puterea Materiei. În mare, cam asta e povestea.

  nu credeți, că dacă s-au încarnat, Îngerii Ințelepciunii fac rele, sau sunt răi. Unii chiar au un umor colosal. Dar trebuie să îi provoci să râdă. Altminteri sunt reci, fac cu o reală înțelepciune sarcinile pe care le au, ca oameni. Cine nu știe că persoanele înțelepte, sunt mai reci, un pic mai rigizi?!

In schimb, Îngerii Luminii suferă că sunt oameni. Chiar sunt mânioși pentru asta. Sigur că, nu ne condamnă pe noi, oamenii, ci pe Îngerii Înțelepciunii. Le spun că sunt demoni

Intr-un fel, noi suntem neutri în toată povestea asta. Ei se mai și luptă, din când în când. Așa că au fost atrași de către cei ce știu povestea asta să îi „ajute”, folosindu-se de durerea lor pentru a avea anumite avantaje.

Oamenii?! Oamenilor li s-au spus povești, în care frica a jucat un rol important. Orice armă, poate face și bine și rău. Așa și frica. A oprit oamenii de a face lucruri rele, lor înșile. Dar au fost și folosiți în lupte care nu erau ale lor. Menirea umanității?! Lasă, mai încolo, că este timp destul.

Dar de ce nu prea ne plac Îngerii Ințelepciunii și i-am făcut și noi, demoni?! Pentru că ei știu doar un lucru: trebuie să ne determine, prin orice mijloace, să ne facem lecțiile. Ceilalți sunt mai blânzi cu noi. Ne protejează. Câți nu ați „simțit” impulsul de a pleca undeva, dar, nu ați mai făcut-o?! De fapt acolo era ceva foarte important pentru voi. Și simțiți o dată,de zece ori. Ingerii Luminii tot ne înghiontesc, ne suflă în față. Până când se ia hotărârea de a fi trimiși Îngerii Ințelepciunii (deveniți Demoni intre timp – denumire dată special pentru a ne ține cât mai departe de ei). Și, uite că avem un accident casnic, așa că ajungem la un spital, unde ne întâlnim cu cineva care ne dă o carte, să zicem. O carte pe care puteam să o cumpărăm dacă ieșeam din casă când eram „îmboldiți”. Dar noi, nu și nu. O carte care înseamnă mult pentru noi. În care găsim multe răspunsuri. Care trebuia să ajungă la noi. A ajuns, dar și noi avem câteva copci. Dar, și o carte minunată!

Nu am să spun că nu există și demoni, sau extratereștrii răi. Care nu prea ne vor pe aici, care nu ne vor deloc. Uitați-vă la griul din jur. Au reușit să ne derute mult timp. Au avut destui părtași, destui susținători. Pe care i-au atras. Se face negoț și cu Suflete. 
Suntem însă bine păziți. Din interiorul planetei, să nu ajungem în centru ei (ne putem prăji) și în exterior, să nu ne pierdem (ajungem) printre stele. Cine știe ce facem pe acolo!




Nu toate lucrurile sunt ce par a fi. Am intrat de câțiva ani, în Era Vărsătorului. Trebuie să fim conștienți că multe se vor schimba în viața noastră. Dualitatea ca polaritate, va continua dar nu în sensul antagonist sau de putere ca acum. A bărbatului asupra femeii sau familiei, a părinților asupra copiilor, a statelor, religiilor mari asupra altora etc.


Ințelepciunea imensă a anticilor apare exact ce era: INȚELEPCIUNE! Mirarea CUM de... dispare, și acceptăm că ȘTIAU, în epocile lor, mai mult decât noi. Incepem și să acceptăm că ei încă, mai erau conectați cu Cosmosul. Direct. Fără intermediari. Dar, erau puțini cei care aveau asemenea legături.

 Acum atingem un nivel critic, format din foarte mulți oameni, de Ințelepciune. Urmează să învățăm Iubirea. Să atingem și aici un nivel critic, la nivel de Omenire. Și să nu facem asta pentru a ne dori să plecăm cine știe pe unde. Nu vom ajunge pe altă stea până nu ne terminăm treaba aici. Până nu vom învăța să avem VOINȚA de a avea INȚELEPCIUNEA de a IUBI. A IUBI pe toți deopotrivă. Și a mulțumi Planetei că ne-a fost casă și masă.

A  accepta cu RESPECT dreptul celuilalt de a avea o opinie, un comportament, o atitudine fie că e din familie, de la  birou sau de pe stradă,  este ceea ce vom învăța. Cei care vor să impună chiar și o idee, o stare, tot ei vor suferi.




 În Era Vărsătorului, fiecare va curge el însuși, cu propriile lui bogății pe care le va aduna. SINGUR! Pentru că Inima este bancherul nostru. Sângele face să curgă iubire. Adică sângele reprezintă banii bancherului. Un blocaj, și totul se dă paste cap. Banca dispare. Când se blochează iubirea, ea devine ură. Atrage și blocarea sângelui, care devine boală. E atât de simplu. In interior să fim atenți cum curge Iubirea, nu să o cerem de la alții.

Ingerii fie ei demonizați sau nu, nu ne vor mai ajuta. Toată speranța lor, și a multor altora, este în OM. De evoluția fiecărui  om, depind și ei ca să revină la starea lor inițială. Așa că demonizați sau nu, ei depind de Evoluția noastră. In loc să participăm la luptele, la emoțiile altora, mai bine le-am vedea pe ale noastre.

Omul, trebuie să înțeleagă ce Putere au Gândurile, Cuvintele și Faptele lui. Și vedeți că, numai și  înțelegând asta, tot căpătăm putere. Înțelepciune! 

Dar trebuie să ne aducem aminte că MAGIA înseamnă LUCRU. Marea Lucrare! Marea Operă! Și fiecare și-o va îndeplini pe a LUI. Până acum, eram și lucram în colectivități, așa cum demonstrează istoria omenirii. Acum, fiecare e responsabil de istoria lui și să lase grija altora, deoparte.

„Dumnezeu îți dă, dar nu și învârte la mămăliga ta” spune marele duhovnic Rafael Noica. CREDINȚA va fi LUMINA pe care fiecare o va îndrepta personal către Dumnezeu, atunci când va avea ce îi arăta. Când ÎL va bucura cu Împlinirea Călătoriei lui, asemeni fiului risipitor. Dacă nu, vom pleca capetele cine știe pe unde, fără a face noi înșine mare lucru, fără a căuta legătura directă cu EL. Avem încă nevoie de preoți, de duhovnici, de îndrumători, dar ceea ce vom face prin propria inimă, va fi realizarea noastră.

Ni s-a dăruit atâta PUTERE. Avem ce este mai minunat ( materialul genetic) a multor seminții stelare. Trebuie să fim și pragmatici, depășind dogme care ne pot întârzia mult. 

Asumarea responsabilității personale nu e ușoară, de asta o evităm. Apelăm la subterfugii, ne bazăm, căutăm pe alții (ulterior să avem pe cine da vina).

 Asumarea propriei CREDINȚE e ceva ce mulți nici nu îndrăznesc să gândească mai mult de o secundă.

DUMNEZEU există!!! Dincolo de religii, culte, școli ezoterice, spirituale. Există! Altfel nu am simți acel fior, acea cutremurare în noi, când ne gândim la EL, indiferent dacă IL numim sau cum ÎL numim. Nici nu e nevoie de un nume. Dumnezeu e dincolo de orice numire! Și să ne batem, să ne jignim pentru asta, e absurd.

Mulți sunt acum împotriva ReiKi-ului, sau a altor școli orientale, multe dând naștere la diverse tipuri de terapii. Am ales ReiKi pentru că nu impune apartenența la nici o organizație ocultă sau nu. Nu are restricții în a da mai departe ceea ce  știi , asumându-ți însă, în totalitate aceasta.

In afară de faptul că s-a activat simțul kinestezic prin practicarea acestor terapii, ceea ce este o binecuvântare, mai ÎNVĂȚĂM ceva. Deocamdată la nivel subtil, greu de sesizat. Dar... se întâmplă.




Suntem Ființe Angelice ( nu am scris Ingeri!). Avem în Universul acesta o misiune clară, minunată, superbă. Eu una, nu mă îndoiesc de asta. Sigur că iubesc Ingerii. Aripile lor m-au fascinat dintotdeauna. Am și eu povestea mea cu o Aripă apărută după rugăciune. Aripă formată din ceara topită a lumânărilor.

Și cum multe persoane spun: după terapie simt că plutesc, că zbor! Mă uitam și întrebam: unde sunt Aripile?! Unii desfăceau larg brațele, de parcă chiar erau, brusc aripi. Și, într-o zi, o prietenă care practică și ea ReiKi,  mi-a spus că are senzația că o îmbrățișez cu ...aripile.

Sincer: m-am uitat foarte, foarte atentă la ea! Cei care mă cunosc, știu că sunt suficient de pragmatică, uneori chiar prea mult. Orice informație- cauți trei surse pentru a o „valida”!  Mă uitam la ea, și pe lângă bucuria de pe chip, era ȘI altceva. Așa că am căutat soluționarea ziselor. Dacă era „ceva”, sigur „apărea”.   Și da, avea dreptate! Palmele! Palmele emanau acea vibrație pe care ea le simțea fiind „aripi”. Mișcarea mâinilor și a palmelor îi dădea acea senzație, de îmbrățișare. Ne-am jucat mult timp cu asta. Atenție deci, la joaca cu hiperspațiul dintre palme! Uite unde duce. Treptat, nu vă grăbiți să survolați înălțimile. Pot fi atât de amețitoare, încât ne vom dezechilibra, și ne alegem cu vânătăi.
Aveam...aripi! e un sentiment copleșitor! O stranie eliberare și libertate! Câteva secunde te simți mai aproape de divinitate. 

Recunoștința pentru ceea ce ni se dăruie acum, ca să trăim AICI fiind, este imensă, profundă. Greu de redat în cuvinte, altfel aș intra pe panta misticismului. 
Se „resetează” în Ființa noastră multe minuni.

Și uite cum, învățăm PRACTICÂND că suntem mult mai mult decât știam. Fiecare va descoperi în felul său. Nu facem din asta un obiectiv, nu căutăm strategii. Sigur, va veni când e Timpul.

.... Este minunat să fii OM! Chiar dacă umanitatea este mult mai .... colorată, acum! Nu sunt întrupați numai oameni pe planetă! Materialul genetic al celor 12 seminții stelare face parte din structura corpurilor noastre. Depinde ce au dorit fiecare să perfecționeze, relaționând unii cu alții, prin intermediul nostru. Avem senzația că „ne apucă brusc” cine știe ce deviație emoțională, comportamentală?! Poate fi (nu întotdeauna) activarea genetică! Se pare că neamul nostru, al fiecăruia,  nu e numai cel pământean, al familiei în care ne naștem, ci e ceva mai înstelat

Când înveți să nu te mai infurii, ai câștigat o luptă. 
Când conștientizezi că supărarea, nemulțumirea ta, afectează și pe cei de alături dar zguduie și o parte(chiar dacă mică) din Univers, parcă ai mai face un pic de nani.

-        Suntem Păstrătorii unor gene (aptitudini, cunoștiințe, talente...)
-        Suntem cei care transformă, îmbunătățesc Materialul Genetic, aflat la purtător, în noi. Diversitatea de  molecule organice dintre cele mai complexe, sau combinațiile celor patru baze azotate ( A. C. G. T.) poate da de gândit înspre acest sens.
Așa că bine ar fi să devenim neutri în Jocul altora și să ne bucurăm.
-        Suntem cei care încearcă, învață,  să facă Pace între dizarmoniile interioare, implicit cele exterioare. Nu numai de pe planetă. Și spun: „ Hei! Asta este Starea de Armonie, de Echilibru”, atunci când te înfurii. Și cum mulți se înfurie, fiecare învață modalitatea lui personală de a ieși, depăși, impasul. 

Date care se adună, așa cum facem și noi cu informațiile. Cu cât sunt mai multe posibilități de a stăpâni furia, cu atât mai bine. Și cu cât mai mulți reușesc asta, crește și puterea energetică cu care poate fi stăpânită o asemenea stare. E ca o pilulă.

Știu, unii ar putea fi dezamăgiți. Poi, noi lucrăm pentru alții?! Nu! Noi vom rămâne aici mult, mult Timp. Având toate Invățăturile în noi! Stăpânindu-le și oferindu-le cui are nevoie, în orice clipă. De pe oriunde ar fi. V-a mai venit inima și Sufletul la loc?! 

Dar va trebui să devenim CONȘTIENȚI de noi înșine.  Mai e până atunci! Acum lucrăm prin diferite specializări. Unii știu una, unii altceva. 

Stările noastre INTERIOARE sunt marea provocare! Să nu lăsăm una din Emoții-Stări să devină Stăpână. ECHILIBRUL este necesar. Bucuria-Tristețea, Iubirea- Ura, etc. sunt doar capetele Balanței. Noi suntem Punctul din mijloc.







Și așa, ca încheiere: știți legenda despre Iisis?! Osiris (pământeanul ei soț) a fost împărțit în 12 părți și ... împrăștiat! Iisis a adunat cele 12 părți și l-a recreat! l-a înviat și a avut un urmaș. Oare, ce s-a întâmplat de fapt? S-a hotărât distrugerea prototipului OM?! Iar cea căreia i s-a spus Puterea Puterilor, Zeița Cerurilor, împreună cu alții, cu Thot –Marele Înțelept, au m-ai făcut o încercare și au convins Consiliile Galactice că totuși suntem deosebiți, chiar necesari?! Se pare că DA! 
EA a fost cea care ne-a născut din nou! MAREA MAMĂ! Amintirea Ei a rămas veșnic în noi, în gingășia Sufletelor.

Marea MAMĂ, indiferent câte alte nume i s-au dat. Erau aspectele sub care era percepută. Fiecare din noi, avem multe personalități. Unii chiar foarte diverse. Adică ne-am propus o lecție cu mai multe capitole. Foarte bine! 

Să avem Voință, Înțelepciune și Iubire de a le duce spre împlinire!


Aripa mea minunată;





miercuri, 3 august 2016

Focul Kundalini și Simbolul Șarpelui



            Mai lunecos ca argintul viu, atingând Adâncimi de Dincolo de orice profunzime a gândirii dar şi  ridicându-se la Înălţimi de Dincolo de orice înălţare a fiinţei  -  cea mai dificilă Putere de Stăpânit - Simbolul Sacru Al Şarpelui poate fi înţeles mai degrabă prin Anti-Simbolistica sa, un demers care poate trezi intuitivitatea  doritorului de iniţiere în această putere.

     Fără supărare, dar circulaţia „modernă” a semnului îşi are izvorul în numeroase dispute între diferiţi ,,ezoteriști” cu pretenţii de  popularizare a esoterismului, vizând caracterul malefic, sau, dimpotrivă, benefic al „Frăţiei Şarpelui”. Azi, mai mult ca oricând, incultura unora, ignoranța altora (dar care au ,,sete” de afirmare, sau manipulare ) se afişează învăşmântată în straie misterioase, iar nedigestibilitatea ideilor  se prezintă ca fiind accesibilă doar „iniţiaţilor”. Efectul nu s-a lăsat aşteptat: manipularea minţilor se întoarce împotriva manipulatorilor care ajung astfel să se automanipuleze pe sine, cerc din care nu mai au scăpare nici manipulaţii nici manipulatorii. Dar nu e bine, nu e rău: înveți din toate! Din ignoranță se poate ieși la Lumină din autosuficiență însă ...


        În cazul Şarpelui, drumul invers nu mai este practicabil deşi Puterea lui se află în asociere cu orice  putere de Viaţa, Moarte şi Magie. Întoarcerea lui spre sine (Şarpele care îşi mănâncă coada – celebrul Ouroboros), „atrage” iniţiatul într-o capcană pe care singur şi-o sapă, pentru că oricum ar merge ritualic, se trezeşte închis în propriul CERC, prizonierul propriei sale puteri, iar Puterea Reală a Şarpelui rămâne afară din CERC.  
Doamne, și câtă informație despre acest aspect nu avem noi, trăitorii de aici despre Această Putere !!!

Făcând mereu legătura între Cer şi Pământ despărţindu-le totodată între Adânc şi Înalt, între bărbat şi femeie, între contrarii sau lucruri deosebite unul faţă de cealalt, întorcând drumul cercului să fie spirală sau împletind puterea minţii cu a inimii,  Puterea Şarpele desparte Răul de Bine creind iluzia că le ţine împreună.  Fascinează şi inspiră teamă!
              Pentru că abordarea unitară a Şarpelui nu poate fi realizată decât intuitiv, voi da exemple de folosire a puterii lui în diferite situaţii.

            În Numeri 21 din Biblie, se aminteşete de un episod: o revoltă a adepţilor lui Moise din perioada exodului, în care aceştia s-au întors împotriva Iniţatului şi a lui Dumnezeu, iar Domnul a trimis şerpi veninoşi asupra lor, mulţi dintre ei murind. S-au rugat de Iniţiat să-i ierte şi să-l roage pe Dumnezeu să-i salveze de acei şerpi, iar Domnul i-a zis lui Moise: Fă un şarpe, pune’l pe un stâlp şi oricine se va uita la acel Şarpe, dacă a fost muşcat, va fi în viaţă. Moise a făcut un şarpe de bronz, şi toţi cei muşcaţi de şerpii veninoşi, dacă se uitau la Şarpele de bronz rămâneau în viaţă.
     La prima vedere, gestul lui Moise pare un act de idolatrie poruncit chiar de Dumnezeu, dar asta este imposibil datorită interdicţiei ca poporul lui Moise să aibă idoli. Prin Urmare, Şarpele de Bronz, ca  simbolistică sacră, este un ANTI_IDOL şi un remediu împotriva recăderii în Păcat.
     Întoarcerea împotriva lui Dumnezeu, este considerată de Divinitate ca o recădere în Păcatul Original. Renunţarea la Divinitate şi acceptarea condiţiei inferioare, material-muritoare a omului, în esoterism se traduce aşa: nu ai voie să te întorci din drumul magic! Conştientizarea gestului nefast s-a realizat prin trimiterea de şerpi veninoşi (într-un alt loc din Biblie, cine s-a întors să privească în spate s-a transformat în stană de sare) şerpi care au materializat efectul gestului: moartea prin înveninare.
   Deci nu muşcătura veninoasă a şarpelui este cauza morţii (cu toate că veninul poate fi un remediu), ci Ieşirea din Sacru cauzează moartea. În acest caz, şarpele veninos este „instrumentul”, sau Puterea care desface legătura dintre sacru şi profan la cererea omului – prin manifestarea liberului său arbitru -, pentru ca prin Şarpele de Bronz Iniţiatic să se refacă din nou o legătură. Acest episod (cu dublă valoare, de eveniment istoric dar şi esoteric) aduce clarificări despre natura Acestei Puteri, a Şarpelui.      
Dacă în evenimentul biblic cu ispitirea Evei, se vorbeşte numai de natura sacră a Şarpelui, în episodul lui Moise natura Puterii este duală ca acţiune: una terestră, materială (şerpii veninoşi) şi alta sacră (Şarpele de bronz), dar ambele acţiuni sunt ale aceleiaşi Puteri. Prin asta, Moise – iniţat în Egipt de Nefertiti – demonstrează că Puterea Şarpelui poate acţiona atât pe plan sacru cât şi pe plan terestru, material, dar nu are voinţă proprie, nu este deci zeitate, ci doar Putere prin care se poate face legătura dintre sacru şi profan (materie) şi, tot prin această Putere se poate desface legătura.
    Nu întâmplător, simbolul medicinei clasice este tot un şarpe, eronat interpretat aici ca „înţelepciunea medicilor” . Simbolul Şarpelui medical se referă la „remediu”, întocmai ca în episodul lui Moise. Abuzul de sacralitate (fie că se abuzează de bunăvoinţa sacrului ajungându-se până la desconsiderarea lui, fie că se suprasolicită bunăvoinţa sacrului) conduce la boală şi moarte – precum muşcătura şerpilor veninoşi ai lui Moise – iar remediul este „veninul iniţiatic” (Şarpele de Bronz) – medicamentul administrat ca antidot la boală.
 Boala omului este ieşirea lui din sacralitatea naturii, ceea ce însemnă intrarea  în moartea biologică şi asta este posibil doar folosindu-se Puterea Şarpelui, iar prin „antidot”, tot folosind Puterea Şarpelui, se reface legătura cu sacrul naturii, adică, se întoarce drumul dinspre Moarte spre Viaţă. Asta este simbolistica şarpelui medical.


     În zona spirituală a Upanishadelor, Puterea Şarpelui este percepută mai complex sub denumirea de Akasha cosmic, Puterea care face legătura între elemente deosebite unele faţă de altele.
   În această zonă esoterică, existenţa celor patru elemente primordiale (pământ, aer, apă şi foc) – din care a rezultat lumea terestră, materială, dacă sunt „legate” una de alta prin Puterea ascensională, formează un al cincelea  element numit Akasha. (În teoria sistemelor – inspirată de aici - se traduce aşa: daca unim mai multe elemente într-un întreg, întregul rezultat va avea o calitate în plus faţă de suma calităţilor părţilor care l-au compus, adică, a apărut un Akasha „terestru” – pentru că Puterea Şarpelui se manifesta, cum am zis, în materie ca şi în sacru -, sau ca denumirea ştiinţifică, „emergenţa” care este „deasupra” părţilor, rezultatul unei „ascensiuni” a materiei.
      În zona esoterică a Upanishadelor, combinaţia, realizarea, unei legăturii iniţiatice (sacre) între cele patru elemente (foc, apă, aer şi pământ) duce la manifestarea Duhului – adică, Akasha sau al cincelea element – fără de care nu există suflet, spirit sau magie. Abia împreună cele cinci elemente pot duce la schimbări pozitive pe Pământ.
   Aici se produc cele mai mari confuzii şi dispute teologice sau esoterice, „încurcându-se” planul terestru cu cel sacru. „Akasha”, ca al cincelea element, reprezintă „Legătura dintre cele patru elemente în sens ascensional”, chiar „Legătura” este al cincelea element, şi nu este Duhul, sau Sufletul, sau altceva. Fără această „Legătură ascensională, către sacru, a elementelor” nu se poate manifesta Duhul sau Magia. Interpretarea eronată care se face aici vizează „apariţia” Duhului ca urmare a „legăturilor magice” dintre părţi, de unde şi „consistenţa” că  Şarpele ar fi o entitate.
Puterea Şarpelui  este o Putere în sine, dar se referă strict la PUTEREA de a LEGA  SAU DEZLEGA ALTE DOUĂ PUTERI şi nu este a cuiva anume ci a celui care posedă această putere (transmisă prin Inițiere de la Maestru la discipol sau în alte moduri care nu sunt încă de explicat pentru că și așa există multe ,,turbulențe ezoterice”).
   Spre deosebire de planul sacru, pe plan terestru legătura dintre părţi este chiar ceea ce apare în plus la întreg faţă de părţi. Aici, în materie, Akasha este în acelaşi timp „legătură” şi Acel ceva în plus faţă de părţi, şi poate conduce atât la schimbări pozitive pe Pământ, cât şi negative. Desigur, şi aici intervine obligatoriu Puterea Şarpelui, cu precizarea că în materie, această Putere rămâne în rezultant (de unde şi capacitatea ulterioară (a materiei) de a se recombina mereu) respectiv, interpretarea unora că această putere ar fi, din această cauză, malefică.
   În gnosele akashe, Akasha reprezintă punctul de ascendenţă a pentagramei sau, în abordarea spaţială, a celor patru elemente, Pământul este Nordul, Focul este Sudul, Aerul este Estul, iar Apa este Vestul, situaţie în care Akasha este „Centrul” 
    Prin urmare, Simbolul Şarpelui vizează în fapt Celelalte Simboluri şi posibila legătură dintre acestea, decât un simbol în sine.  El nu este o POARTĂ, ci legătura care poate să existe între PORŢI.             

                   Problema cunoaşterii
     Cea mai spinoasă problemă a simbolisticii şarpelui, este Învăţarea Cunoaşterii acestuia, cum să-l cunoaştem.
     După Sfântul Augustin, cuvintele semnifică de cele mai multe, alte cuvinte, nu transmit idei, cunoaştere
De aceea, mai spune Iniţiatul, „cuvintele au numai rostul de a ne readuce nouă înşine ceva în minte” Deci, ceea ce numim „învăţare” este predania lăuntrică a adevărului” (intus veritate). Tot ceeace este semnificat prin cuvânt, era dinainte în câmpul cunoaşterii noastre, semnele – rostite sau scrise – nefăcând altceva decât să ni le reamintească, deoarece adevărul se află deja în noi. 
  Mai „băbeşte” exprimat, logica înşiruirii de cuvinte poate conduce la  altă logică nu la învăţare, nu la cunoaştere, dar harul celui care înşiruie cuvintele, (le scrie sau le rosteşte) poate trezi sau nu, „amintirile” în mintea celui care ascultă sau citeşte. De aceea toate adevărurile pe care le înveţi, ţi se par că le-ai ştiut dintotdeuna. Pentru că aşa şi este. Numai prin logică, nu putem învăţa ceva, nu putem dobândi cunoaştere.

Despre Kundalini

        În primul rând: Focul Kundalini este altceva de cât Şarpele Kundalini.
   Focul Kundalini este o energie, mai precis, o bioenergie a sexualităţii şi trebuie privită separat. A fost prea puţin studiată sau interpretată esoteric.
   Această bioenergie a sexualităţii poate creşte prin două tipuri de ritualuri: cele din practicarea abstinenţei sau călugărieri sau cele rezultate din Misterele lui Iisis sau Dionisos-Backos - Zeița Sânzienelor. 

   Pierderea controlului asupra acestei bioenergii, produce „boala zen” – sau, în termeni moderni, o mare prăbuşire psihică.    Controlul asupra acestei bioenergii se realizează prin una dintre manifestările Puterii Şarpelui, şi anume aceea de a face legătura între lucruri deosebite unul faţă de altul. În cazul acestei bioenergii, controlul se realizează prin legătura dintre minte (concentrare) şi inimă (suflet, a simţi prin inimă).
Prin concentrare şi contemplare interioară, concomitent combinate se realizează controlul asupra acestei bioenergii sexuale sau a focului kundalini,  energie care se simte şi poate fi dirijată. Deci, această energie poate fi simţită efectiv, în urma legăturii dintre minte şi inimă.
     Spre deosebire de Focul Kundalini, Şarpele Kundalini se referă la un sistem filosofico-religios, care presupune aducerea focului kundalini, a acestei bioenergii, în chakrele trupului biologic omenesc, pentru intensificarea activităţii acestora – cu efectele descrise de practicieni. Şi cu cât focul kundalini este mai mare, cu atât şi efectele lui în chakre este mai intens: chakrele îşi intensifică activitatea.
     Practicarea acestui sistem fără ascensiunea prin Akasha, sau greşit folosit sistemul religios,  conduce la boală.
Se face confuzie între „urcarea” focului kundalinii din chakră în chakră cu ascensiunea Aksha, către Dumnezeu.
  Popularizarea esoterismului focului kundalini de către neiniţiaţi în yoga, arte marţiale, sau, mai de pe la noi, a Rugăciunii Inimii din practiga călugărilor ortodocşi, conduce la mari confuzii.
 Şi esoterismul Rugăciunii Inimii ortodoxe şi  Yoga Kundalinii budist se bazează pe controlul asupra bioenergiei sexuale (prin concentrare şi interiorizare a sufletului se simte această bioenergie sexuală) dar sistemul filosofico-religios diferă mult. Şarpele Kundalini este o practică budistă, a chakrelor, pe când Rugaciunea Inimii racordează direct controlul focului kundalini la Akasha.
     Deocamdată, închei aici cu Şarpele. …..deşi mai sunt încă foarte multe de spus. Dar în esenţă, Puterea Şarpelui nu este o energie, nu este o entitate ci capacitatea de a face legătura între contrarii, între lucruri deosebite unul faţă de altul, face legătura şi desparte Cerul de Pământ, bărbatul de femeie, Răul de Bine….
   Cu această Putere a Şarpelui omul se naşte iar învăţarea folosirii ei se poate face numai după sfaturile Sf Augustin: Sufletul Ştie Tot, trebuie doar să-şi amintească…..    


                                                                          (Invățături primite de la Mag)